Cum doarme o mamă care nu doarme? Mă gândesc serios să fac un ghid de supraviețuire al proaspetei mame.
Sau cum este, de fapt, viața cu un bebeluș, le tot povestesc eu părinților că bebelușii nu vin cu instrucțiuni de folosire, că sunt atât de diferiți încât nu are rost să întrebăm cum a fost copilul vecinei? Și le mai zic ceva, cum bebelușenia este perfectă pe Facebook și cum e ea for real.
Bebelușii sunt niște mici ființe umane care nu își pot exprima cerințele, un mic calculator uman care dacă suferă de o mică defecțiune urlă, și până ne prindem noi ce abordare să folosim, cum să dăm reset sau cum au fost programați, durează și albim puțin și uneori plângem și ne supărăm că vecina, prietena, verișoara nu ne-au spus adevărul….. și ne apreciem mama, cu mult mai mult că și ea ne-a avut tot fără instrucțiuni de folosire.
Copiii cresc cu iubire, nu declarată ci dovedită, trăită, ei cresc în brațe in timp ce noi amestecam in mâncare, și uneori cresc în timp ce le ștergem mucii ajutate de coltul unui tricou mai lung fiindcă șervețele sunt la ani lumină, și știți cum mai cresc? Intr- un sandviș de iubire, turtiți de dragostea mamei și a tatălui, bunicii și prietenei….cresc cu lacrimi și cu sentimentul că uneori nu mai poți, după ce nu mai poți, bebelușul adoarme într-un final. Ei, și când adoarme l-ai vrea treaz să il mai burdușești cu îmbrățișarea ta puțin.
Și da, cresc cu un somn care-l i nesomn….dar trece căci ei CRESC
Poza preluată de la Pinky Mckay și freepick.com
