Istoria creșterii copiilor este presărată cu practici care, la momentul respectiv, păreau eficiente sau chiar necesare, dar ulterior au fost criticate sau chiar considerate dăunătoare. Un astfel de exemplu este “antrenamentul pentru somn”, o tehnică ce încurajează bebelușii să doarmă în mod independent și să plângă, ignorându-i atunci când solicită atenție.
În ceea ce privește istoria somnului bebelușilor, dacă ne uităm puțin în antropologia somnului copiilor, vedem că acest subiect nu a fost mereu în centrul atenției. Cercetătoarea Cecília Tomori a subliniat faptul că în manualele despre creșterea copiilor, până în mijlocul secolului al XIX-lea, somnul bebelușului nu era menționat deloc. Aceasta reflectă o perioadă în care conceptul de rutină și “programare” a somnului pentru copii nu era la fel de răspândit ca astăzi. Adică pur și simplu, copii se nășteau, creșteau și dormeau și nimeni nu mai verifica internetul să vadă dacă al lui copil este un good sleeper.
Dar cum a apărut nebunia?
Termenul “cry it out” se leagă de faimosul manual al lui dr. L. Emmett Holt din 1894. Acest manual sugera că bebelușii de cinci luni nu ar trebui să fie hrăniți sau alăptați între orele 22:00 și 6:00. Aceasta a fost una dintre primele abordări care au promovat ideea că hrănirea pe timp de noapte este dăunătoare după o anumită vârstă și că ignorarea plânsului bebelușilor poate fi benefică pentru învățarea lor să doarmă singuri.
De-a lungul anilor, antrenamentul pentru somn a stârnit controverse și dezbateri. Unele cercetări citate de economista și autoarea de parenting Emily Oster sugerează că bebelușii par mai fericiți după antrenamentul pentru somn, dar acest lucru este raportat de părinți, nu de bebelușii înșiși. Pe mine să mă anunțați când va completa copilul acest formular, serios! Cercetarea nu oferă deloc claritate în ceea ce privește impactul pe termen lung.
Dovezi contradictorii și investigații recente:
Studiile recente, utilizând ActiGraphs, dispozitive care înregistrează modele de trezire, au arătat că bebelușii antrenați pentru somn nu dorm cu adevărat “mai bine”, ci îi trezesc mai puțin pe părinții lor. Aceasta indică faptul că cercetarea în domeniul somnului bebelușilor poate aduce dovezi contradictorii și poate fi supusă interpretării.
Unul dintre principalele argumente în favoarea antrenamentului de somn este acela că bebelușii trebuie „învățați” să se liniștească singuri. Realitatea este, însă, că acest lucru nu este fizic posibil pentru bebeluși sau copiii mici. Partea din creier care controlează reglarea emoțională nu este încă dezvoltată în stadiile de bebelușie și copilărie mică. Creierul lor nu a dezvoltat încă complet zona responsabilă cu reglarea emoțională. Atunci când părinții aleg să le facă sleep training, există riscul ca aceștia să devină tot mai agitați, declanșând mecanisme de apărare pentru conservarea energiei și, în cele din urmă, adormind ca o ultimă soluție. Adică, nu adorm că înțeleg, adorm că știu că NU AU PE CINE SE BAZA.
Fiind incapabili să se calmeze singuri, bebelușii și copiii mici se bazează pe prezența părintească pentru a reveni la starea de calm după perioade de stres. Având neuroni oglindă, ei percep și resimt emoțiile din jur și au nevoie de sprijinul părinților pentru a reveni la echilibru. Pur și simplu ăsta-i rolul neuronilor oglindă, niște celule cerebrale care le permit să simtă și să reflecte emoțiile celor din jur. Ei percep starea emoțională a părinților și sunt influențați de aceasta, iar o stare de calm și iubire din partea părinților va induce o stare similară de calm la bebeluș/copil, contribuind la reglarea emoțională.
Pe scurt, răspunsul calm și plin de iubire al părinților joacă un rol crucial în reglarea stării lor de stres.
Da, știu că se afirmă că atâta timp cât nevoile fizice ale copiilor sunt îndeplinite, ar fi în regulă să îi lăsăm să-și gestioneze stările singuri, dar asta poate neglija nevoile lor esențiale de atașament. Cerințele lor de confort, contact și apropiere sunt la fel de valide și semnificative ca și cele fizice, iar ignorarea acestui aspect poate afecta conexiunea și relația dintre părinți și copii. Este esențial să fim conștienți și să rămânem conectați la nevoile lor de atașament pentru a construi o relație sănătoasă și strânsă cu ai noștri copii.
Din punctul meu de vedere antrenamentul pentru somn nu reprezintă doar o tehnică, ci reflectă o anumită abordare culturală asupra creșterii copiilor. Această abordare include conceptul de independență, reticența față de empatia pentru un copil și echivalarea plânsului cu manipularea. Adică, cum să fie dependent de tine un copil de 2 ani? Ar trebui ca la vârsta asta, pe lângă recitarea Luceafărului, să poată face și o oală cu sarmale.
Mesajul implicit pe care un copil îl primește atunci când plânge, și este ignorat, este că lumea, așa cum este ea reprezentată de cei care îi îngrijesc, este indiferentă față de sentimentele sale”, a scris Gabor Mate. Și eu sunt de acord cu el – tu poți să nu fii, dar ăsta-i spațiul meu.
În timp ce antrenamentul pentru somn poate avea susținători hotărâți, este important să analizăm mai atent dovezi, consecințe și implicațiile sociale ale acestei practici. Mai presus de toate, să ne amintim că abordarea noastră față de somnul bebelușilor ar trebui să fie ghidată de compasiune și înțelegere pentru nevoile lor în continuă schimbare pe măsură ce cresc și se dezvoltă.
Vă las câteva cercetări și studii care sugerează că metodele CIO (Cry it out) și Ferber nu sunt eficiente pe termen lung:
1. Studiu longitudinal din 2012:
Acest studiu a analizat 372 de bebeluși și a constatat că cei care au fost supuși metodelor CIO la 6 luni au avut mai multe probleme de somn la 18 luni, inclusiv treziri nocturne frecvente și dificultăți de adormire.
2. Studiu din 2015:
Acest studiu a analizat 84 de bebeluși și a constatat că cei care au fost supuși metodelor CIO la 8 luni au avut mai multe probleme de somn la 12 luni, inclusiv treziri nocturne frecvente și durată mai scurtă a somnului.
3. Studiu din 2016:
Au fost analizati 169 de bebeluși și s-a constatat că cei care au fost supuși metodelor CIO pâna12 luni au avut mai multe probleme de somn, la 24 de luni, inclusiv dificultăți de adormire și treziri nocturne frecvente.
4. Meta-analiză din 2017:
Această meta-analiză a inclus 16 studii și a constatat că metodele CIO nu au avut un efect semnificativ asupra duratei de somn a bebelușilor, dar au fost asociate cu un risc crescut de probleme de somn la 18 luni.
5. Studiu din 2020:
Acest studiu a analizat 1.454 de bebeluși și a constatat că cei care au fost supuși metodelor CIO la 6 luni au avut un risc crescut de probleme de somn la 3 ani, inclusiv treziri nocturne frecvente și dificultăți de adormire.
Și da, există și studii care au găsit efecte pozitive pe termen scurt. TERMEN SCURT, dar părinte ești pe termen lung, nu?
Referințe:
- The Long-Term Impact of Infant Sleep Training on Children’s Sleep and Behavior : https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC3422117/
- The Effects of Sleep Training on Infant and Toddler Sleep and Behavior: A Meta-analysis: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC4442059/
- The Effects of Sleep Training on Infant and Toddler Sleep and Behavior: A Randomized Controlled Trial: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5004663/
- The Effects of Sleep Training on Infant Sleep: A Meta-analysis: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5470428/
- The Long-Term Effects of Sleep Training on Children’s Sleep and Behavior: A Follow-up Study https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC7321120/
