Nutriție mami și bebe

Reflexul de gag și sufocarea

Acest subiect reprezintă o preocupare principală pentru părinți și este foarte important ca părinții și îngrijitorii să știe să facă distincția dintre reflexul gag și sufocare.

            Gag-ul este un reflex prezent încă de la naștere și care rămâne cu noi toată viața. Scopul său este de a ne proteja căile respiratorii și de a împiedica obiectele și alimentele străine să „meargă pe o cale greșită”, reducând riscul de a ne sufoca.

            Este un reflex natural de protecție care are ca rezultat contracția spatelui gâtului pentru a ne proteja de sufocare. La fel ca lovitura reflexă care apare atunci când medicul îți bate în genunchi, în locul potrivit, gagul are loc automat, inițiind o contracție ritmică de jos în sus a faringelui (tubul care duce la stomac) pentru a ajuta la ridicarea hranei și pentru a opri reflexul de înghițire.

            La bebeluși, reflexul de gag este poziționat în partea mai din față decât la adulți, la cei din urma fiind poziționat în spatele gurii. Ei bine la bebeluși se află în mijlocul gurii, chiar acolo unde începe palatul moale. Practic orice bucată, ustensilă care trece dincolo de mijlocul gurii poate declanșa un reflex de gag.

            Până la vârsta de 4-6 luni, bebelușul tău va începe să aibă mai mult control asupra acestui reflex, care coincide cu a fi pregătit pentru diversificare la aproximativ 6 luni. Reflexul de gag se deplasează mai în spate în gură odată cu vârsta și până la aproximativ 9 luni ar trebui să fie la 1/3 distanță față de vârful limbii.

            Când începe diversificarea, indiferent cum alegeți să începeți, piure sau blw, ar trebui să te aștepți ca bebelușul să aibă acest reflex. Principalele motive pentru care face acest lucru sunt:

  • încă învață să controleze reflexul;
  • Reflexul este poziționat mai anterior în gură decât la adult;
  • învață să mănânce și nu are control motric oral deplin.

            Este important să știi că aceasta face parte din experiența normală de hrănire și de dezvoltare pentru toți bebelușii. Gag-ul este diferit de sufocare și este o idee bună să te educi despre aceste diferențe.

            Dovezile științifice de până acum ne spun că hrănirea BLW nu prezintă un risc mai mare de sufocare decât metoda tradițională de hrănire (PIURE). În general, principalele cauze de sufocare sunt inhalarea de obiecte mici precum: bucăți de jucării, monede, nasturi, precum și ingestia de alimente „cu risc”.

            Majoritatea bebelușilor vor avea gag în mod natural mai puțin pe măsură ce devin mai pricepuți la a mânca, însă pentru unii sugari acest lucru nu se întâmplă la fel de repede. Din experiența mea, unele grupuri de bebeluși sunt mai predispuse să facă gag decât altele:

  • Sugarii care nu sunt pregătiți pentru solide și care sunt diversificați prea devreme;
  • Bebelușii care au fren lingual restrictiv, val palatin înalt, asimetrii musculare, plagiocefalie;
  • Bebelușii care s-au născut prematur;
  • Sugari cu reflux sau care au avut reflux în trecut;
  • Cei cu afecțiuni neurologice sau întârziere în dezvoltare;
  • Sugari care au avut dificultăți de hrănire;
  • Bebelușii care nu pot sta bine fără sprijin.

Gag vs sufocare

            Gag-ul sună adesea ca începutul unei vărsături – o vomă – iar limba este, de obicei, în forma de cupă, gura deschisă într-o formă lungă de „0”. Gagging-ul este puternic, ușor de declanșat la bebeluși și remarcabil de protector.

             În ceea ce privește sufocarea la bebeluși, trebuie să distingem între sufocarea parțială sau totală.

Organisme precum AAP, AEP recomandă ca toate familiile să fie educate în
prevenirea sufocării și ca toți copiii să evite alimentele cu risc de încec până spre 4-5 ani indiferent de metoda de hrănire folosită.

SUFOCARE PARȚIALĂ:

  • Apare atunci când căile respiratorii devin parțial blocate. În acest caz, bebelușul va tuși pentru a elibera căile și astfel să o rezolve;
  • Trebuie să-i încurajăm să tușească, să nu se enerveze, pentru că vor observa starea vostră și vor acționa ca atare;

IMPORTANT! Evitați să bateți pe spate, deoarece putem face obiectul sau mâncarea să se deplaseze mai departe și apoi să provocăm sufocare totală.

Sufocarea totală este atunci când căile respiratorii sunt obstrucționate, iar bebelușul are probleme cu respirația. Semnele de sufocare totală pot include:

  • incapacitatea de a plânge;
  • dificultăți de respirație;
  • aspect de teroare;
  • sunete ascuțite (șuierat);
  • schimbări de culoare a pielii (de la albastru la violet la cenușiu).

            Sufocarea totală este de obicei tăcută sau foarte liniștită. Acest lucru se datorează faptului că, în timpul unui adevărat episod de sufocare, o bucată de hrană (sau alt obiect) se va bloca în căile respiratorii și va opri aerul din plămâni să se deplaseze în sus și în afara gurii, ceea ce face dificilă scoaterea sunetului sau respirația.

           Sufocarea cu obstrucția totală a căilor respiratorii este o urgență medicală și trebuie să știm să intervenim. Dacă se întâmplă acest lucru, cel mai important lucru este să sunați la camera de urgență și să efectuați manevrele corespunzătoare.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *