Nutriție mami și bebe

PIURE SAU BLW?

Care este cea mai bună metodă de a începe diversificarea?

Cea care funcționează cel mai bine pentru bebelușul tău.
Există alimente foarte interesante din punct de vedere nutrițional care în versiunea lor originală sunt lichide sau sub formă de piure (de exemplu iaurtul) și din acest motiv nu ar trebui musai să alegeți o modalitate.
Faceți ceea ce funcționează cel mai bine pentru copil și dvs. și lăsați procesul să curgă în ritmul vostru.

Dar țineți cont de următoarele:

Ei bine, sintagma „hrănire a sugarului cu piure”, a apărut în jurul anilor ’20 ai secolului trecut. Până atunci nu existau categorii și, cu atât mai puțin, categoria numită „hrănirea sugarului”. Pe atunci, toți copiii, mai mici sau mai mari, înțărcați sau nu, mâncau alimente uzuale, mâncare. Nu aveau un meniu special, ci mâncau la fel ca populația adultă, cu unele adaptări logice dictate de bunul simț: o textură diferită și, mai presus de toate, porții sau alimente care nu ar putea provoca sufocare.

În absența mixerelor, blenderelor, pe care le avem acum acasă, fără posibilitatea de a cumpăra alimente speciale pentru copii și fără scaunele moderne în care ne hrănim bebelușii pe care îi avem astăzi, cum au fost hrăniți copiii? Simplu: cel mai adesea, mama stătea la masă cu bebelușul în brațe și astfel mâncau amândoi din aceeași mâncare.

Și se spune că asta e acum o modă. De fapt, dacă luăm în considerare antropologia diversificării bebelușilor și dacă ar trebui să numim ceva „modă”, atunci acest termen se aplică mai degrabă hranei SPECIALE pentru bebeluși: piureuri, terciuri și borcănașe, deoarece acestea nici măcar nu existau la începutul secolului trecut.

Practic, când micuțul avea suficientă autonomie, motricitate și putere de coordonare, atunci când reușea să se întindă și să ia mâncarea pe care o avea mama în farfurie, o mânca cu plăcere: „dacă mama o mănâncă, vreau și eu!”. Din păcate în vremealui Ceaușescu, începerea diversificării nu țineacont nici de dezvoltarea copilului,nici de vreo recomandare ci pur și simplu de plecarea mamei la serviciu.

Acum avem suficiente studii și experiență la îndemână, încât să cunoaștem elementele de bază ale hrănirii complementare, dar ne îndepărtăm prea tare de natural și mulți părinți rămân un pic confuzi în ceea ce privește modul de a oferi mâncarea, întrebându-se care este cel mai potrivit copilului lor.

Cu ceva timp în urmă, introducerea tradițională a alimentelor presupunea alimente pasate și oferite cu lingura, aceasta fiind regula în începerea diversificării. Dar au trecut mai bine de 15 ani de când Gill Rapley, creatorul termenului Baby Led Weaning, a observat felul în care copiii mănâncă singuri odată ce îndeplinesc semnele (motorii, neurologice, corporale) pentru a începe această etapă. Deși acest tip de practică nu este nou, deoarece strămoșii noștri nu consumau piure, se poate spune că a revoluţionat introducerea hranei complementare. Şi astfel a reapărut autodiversificarea sau BLW, în atenția părinților.

 La început, autodiversificarea poate însemna că bebelușul suge, scuipă, aruncă mâncarea oferită, acesta fiind modul în care el interacționează cu un aliment nou, cu o aromă nouă și o textură nouă, iar cu timpul și cu practica, tot mai multe alimente îi rămân în gură… și de fiecare dată înghite o cantitate mai mare. Acesta este procesul natural al ființei umane, ca ființă vie, de a intra în tainele hranei solide.

Este important să subliniem că unul dintre obiectivele introducerii hranei complementare este de a aduce copilul cât mai aproape de alimentele și dieta familiei;  de la texturi, culori, mirosuri și arome, până la consistență, adică  indiferent de modul în care alegeți să începeți diverdificarea, scopul este ca micuțul să aibă aceeași dietă ca toată familia. O provocare, nu?

Și, totuşi: piure sau bucăți?

Un studiu publicat în 2009 în revista Maternal and Child Nutrition a arătat că micuţii care nu consumaseră alimente solide până în nouă luni mâncau mai puțin în general, precum și mai puține fructe și legume, odată ajunși la „respectabila” vârstă de șapte ani. În plus, erau foarte selectivi în ceea ce privește alimentele și mâncau porții mai mici.

O concluzie similară este atinsă și în studiul din 2001 realizat de K. Northstone, care a arătat că introducerea alimentelor CU TEXTURA NORMALĂ, adică bucăți, după 10 luni, a cauzat mai multe probleme de hrănire copiilor care primeau doar pasat decât la copiii care fuseseră expuși la bucăți între 6 și 9 luni. Cei expuși mai târziu texturilor solide, bucăților normale, înspre vârsta de 12-15 luni refuzau alimentele din dieta familiei și au fost mult mai selectivi atunci când a venit vorba de alegerea altor alimente.

Ce se întâmplă după vârsta de 1 an? Potrivit mai mulor organizații precum AEP, copiii pot consuma aceleași alimente ca și restul familiei. Există excepții, cum ar fi peștii cu conținut ridicat de mercur a căror introducere este întârziată până spre 10 ani. Nucile întregi sunt, de asemenea, interzise din cauza riscului de sufocare.

În ultimii ani am citit mai multe studii privind hrănirea sugarilor, dar acestea nu sunt suficiente pentru a oferi date mai concludente. Ceea ce a fost dovedit și subliniază și Gill Rapley în cartea sa despre BLW, este diferența de nutrienți între piure și forma naturală a alimentelor. Blenduirea sau pasarea alimentelor, în special a fructelor și legumelor, poate distruge mai mulți nutrienți. În cazul alimentelor bogate în vitamina C, spre exemplu, aceasta se găsește în stratul exterior al fructului sau legumei, iar atunci când se pasează alimentul respectiv se pierde o cantitate mare de vitamina C.

Doar oferindu-i bucăți îi veţi permite copilului să învețe importanța mărimii mâncării, astfel încât să poată stabili ce poate fi înghițit și ce nu. Doar trecând la bucăți, la noi texturi, îi veţi permite să îşi consolideze mișcările de învățare a acestui act de a mânca și de a mesteca. Întârzierea acestei etape poate determina şi întârzierea unor abilităţi esențiale (masticaţie, motricitate fină).

Bebelușii trebuie să exerseze mestecarea alimentelor și hrănirea cu mâinile, fiindcă această practică îi va ajuta să își dezvolte atât obiceiuri alimentare sănătoase, cât și abilități motrice fine. Cu cât copilul va fi mai stimulat să lucreze musculatura caracteristică articulației mânuțelor, cu atât acesta va deveni mai îndemânatic și va avea un control mai bun asupra mișcărilor.

Acest lucru se poate face atunci când copiii sunt expuşi texturilor, alimentelor în diferite forme, iar din păcate, cum spun mereu și la curs, piureurile, borcănaşele nu ajută la această dezvoltare motrică, nefavorizând o dezvoltare senzorială extinsă.

În cazul piureurilor, copilul recunoaște doar o textură moale, dar nu poate diferenția sau experimenta cu adevărat gustul alimentelor și acest lucru, pe termen lung, s-a demonstrat a fi un dezavantaj.

Dacă aţi început cu piureuri, în prezent se recomandă ca trecerea la bucăți să se facă începând de la vârsta de 8 luni și să le oferiți ocazia celor mici de a mânca singuri. Sigur, acest lucru depinde de momentul în care micuțul are toate semnalele neuromotorii îndeplinite (susținere cervicală bună, urmărește alimentele, jucăriile cu privirea, stă în șezut, etc).

Realitatea este că fiecare familie trebuie să țină cont de avantajele și dezavantajele ambelor tehnici. Semnele că bebelușul este pregătit sunt aceleași. Deci, înainte de a începe, faceți o listă pro și contra fiecărei metode. Astfel, vă va fi mai ușor de ales.

Nu uitaţi: hrana pentru bebeluși, așa cum o cunoaștem acum (alimente zdrobite, borcănele preparate, terci de cereale etc.), este o invenţie recentă.

Cheia este să aveţi încredere, să oferiţi și să observaţi cum știe copilul de ce are nevoie, precum și să nu îl forțaţi niciodată să mănânce. Dacă nu vrea acum, este pentru că nu îi este foame. Puteți oferi din nou mai târziu.

În plus, este, de asemenea, important să se clarifice premisa care spune că între 6 și 12 luni de viață diversificarea  se mai  numește și „hrănire complementară”, deoarece va completa laptele matern (sau formula). Aceasta înseamnă că până la un an de viață laptele ar trebui să fie, în continuare, principala sursă de hrană a bebelușului.

Indiferent de modul în care îi prezinti mâncarea, pe lângă faptul că ești foarte bine informata, trebuie să fii foarte atenta la semnalele bebelușului tău, cum îi place cel mai mult să mănânce? Cum poți face ca acel moment să un moment fericit, de plăcere, de explorare ?

Referințe :

https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/11301932/

Rapley, G. et al. Baby-Led Weaning: A New Frontier? 2015. Recuperado el 10 de enero de 2017 de https://www.researchgate.net/publication/275209154_Baby-Led_Weaning_A_New_Frontier 

Rowell, K. Baby Led Weaning (or starting solids) book review and nutritionist weighs in (with her 7 month old daughter!). 2011. Recuperado el 2 de septiembre de 2017 de http://thefeedingdoctor.com/baby-led-weaning-or-starting-solids-book-review-and-nutritionist-weighs-in-with-her-7-month-old-daughter/

USDA. WIC Works Resource System. 2017. Recuperado el 2 de septiembre de 2017 de https://wicworks.fns.usda.gov/wicworks/WIC_Learning_Online/support/job_aids/guide.pdf

WHO. Infant and Young Child Feeding. 2017. Recuperado el 2 de septiembre de 2017 de http://www.who.int/mediacentre/factsheets/fs342/en/

EC, 2006. European Comisión. Karolinska Institutet, Institute for Child Health I.R.C.C.S. Burlo Garofolo, Unit for Health Services Research and International Health WHO Collaborating Centre for Maternal and Child Health. Infant and young child feeding: standard recommendations for the European Union. 2006. En: http://www.ihan.es/cd/documentos/Rec_UE_en.pdf

ESPGHAN, 2008. Agostoni C, Decsi T, Fewtrell M, Goulet O, Kolacek S, Koletzko B, Michaelsen KF, Moreno L, Puntis J, Rigo J, Shamir R, Szajewska H, Turck D, van Goudoever J; ESPGHAN Committee on Nutrition. Complementary feeding: a commentary by the ESPGHAN Committee on Nutrition. J Pediatr Gastroenterol Nutr. 2008;46(1):99-110. Recuperado el 2 de septiembre de 2017 de  http://journals.lww.com/jpgn/Fulltext/2017/01000/Complementary_Feeding___A_Position_Paper_by_the.21.aspx

Freeman V, van’t Hof M, Haschke F. Patterns of milk and food intake in infants from birth to age 36 months: the Euro-growth study. J Pediatr Gastroenterol Nutr. 2000;31 Suppl 1:S76-85.

Manera M, Basulto J, Baladia E. Newsletter del GREP-AEDN de mayo de 2011. Newsletter del GREP-AEDN. 2011a; 3(5).

Manera M, Baladia E, Basulto J. Newsletter del GREP-AEDN de octubre de 2011. Newsletter del GREP-AEDN. 2011b; 3(10). Disponible en: http://www.grep-aedn.es/newsletter/

Manera M, Basulto J, Baladia E. Newsletter del GREP-AEDN de abril de 2012. Newsletter del GREP-AEDN. 2012; 4(4). Disponible en: http://www.grep-aedn.es/newsletter/

Michaelsen KF, Larnkjaer A, Lauritzen L, Mølgaard C. Science base of complementary feeding practice in infancy. Curr Opin Clin Nutr Metab Care. 2010;13(3):277-83.

1 comentariu

  1. […] mărimii mâncării, astfel încât să poată stabili ce poate fi înghițit și ce nu. Doar trecând la bucăți, la noi texturi, îi veţi permite să îşi consolideze mișcările de î…a acestui act de a mânca și de a mesteca. Întârzierea acestei etape poate determina şi […]

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *