Multe femei se îndoiesc de capacitatea lor de a produce suficient lapte, deși în cele mai multe cazuri temerile lor sunt nefondate. Ele sunt rezultatul îndoielilor și nesiguranțelor, care la rândul lor se datorează necunoașterii fiziologiei lactației și evoluției acesteia ca proces natural. Presiunea negativă a societății poate avea și ea o influență decisivă asupra apariției acestor temeri. Așadar este foarte important să facem diferența între cazurile reale de hipogalacție și hipogalacția fals percepută.
Numim hipogalacție producția scăzută de lapte matern, care nu permite obținerea unui aport adecvat de lapte pentru a satisface EXCLUSIV nevoile nutriționale ale bebelușului.
Există mai mulți factori care explică de ce un procent mic de femei nu își pot alăpta exclusiv nou-născuții. Voi analiza câtiva dintre cei mai frecvenți aici:
- Un management greșit al alăptării. Cu alte cuvinte, hipogalacția produsă de gestionarea defectuoasă a alăptării.
Cele mai probabile cauze ale producției scăzute de lapte matern rezultate în urma managementului defectuos al alăptării sunt:
- Atașare greșită – una dintre cele mai frecvente cauze ale alimentării insuficiente a bebelușului cu lapte maten este atașarea superficială. O atașare incorectă înseamnă un flux scăzut de lapte, un aport greoi sau chiar insuficient de hrană.
- Alăptare la program, mese insuficiente – dacă nu vă alăptați copilul suficient de des, cantitatea de lapte se va reduce, sau dacă obișnuiți să controlați durata sesiunii de alăptare (X minute pe fiecare sân) nu veți permite copilului să extragă laptele de care are nevoie și lactația va scădea. Nou-născuții trebuie să se hrănească la cerere, aceasta însemnând, în general, între 8 și 12 ori pe zi.
În toate aceste cazuri, hipogalacția este inversată prin îmbunătățirea a ceea ce a cauzat-o și prin creșterea frecvenței de stimulare și extracție a laptelui. De asemenea, este posibil să creșteți rapid producția de lapte inclusiv folosind o tehnică specială de pompare.
- Anumite afecțiuni/patologii de sănătate ale mamei. Aici le voi include și pe cele temporare.
Alăptarea funcționează prin intermediul unei rețele hormonale certe și bine structurate, încât orice tulburare a hormonilor responsabili de producerea laptelui poate provoca scăderea producției acestuia.

Cauzele hipogalacției temporare:
- Obezitatea sau diabetul – În aceste cazuri apare o hipogalacție sau producție scăzută de lapte matern, de obicei temporară, situație în care va fi necesar controlul greutății bebelușului și completarea dacă acesta scade prea mult în greutate. Este important să se promoveze contactul piele pe piele pentru ca bebelușul să nu fie nevoit să-și risipească energia și să stimuleze corpul mamei să demareze procesul de instalare a lactației.
- Inhibarea producției de lapte prin medicație – Unele cercetări sugerează că pilulele contraceptive care conțin estrogen pot reduce producția de lapte matern. Administrarea Dostinexului încă din maternitate, pentru a ablacta, inhibă temporar prolactina, însă de multe ori se întâmplă ca mama să se răzgândească și să revină asupra deciziei. În acest sens, mamele care doresc să inverseze procesul trebuie să știe că este posibil să inițieze relactatarea.
- Retenția de placentă. Producția de lapte începe atunci când placenta se separă de uter. Dacă rămâne un rest de placentă în interiorul uterului, poate exista o inhibare a instalării lactației, deoarece organismul nu detectează că trebuie să pună în funcțiune mecanismul de lactogeneză. Mama produce colostru, tranziția către lapte matur nu începe și colostrul se menține atunci când laptele ar fi trebuit să apară. Lucrurile revin la normal dupa intervenție, după eliminarea restului.
- Scăderea producției post-mastită. În zilele următoare instalării mastitei, mamele suferinde pot percepe o scădere a producției de lapte. Această situație se rezolvă după câteva zile, odată ce țesutul revine la normal: inflamația scade și echilibrul bacterian este restabilit.
- Revenirea menstruației. Multe femei se confruntă cu o scădere a cantității de lapte atunci când le revine menstruația. Unele simt că se întâmplă în preajma ovulației, iar altele că se întâmplă cu câteva zile înainte de începerea menstruației. De cele mai multe ori se inhibă reflexul de ejecție, însă odată ce acesta se declanșează, laptele va curge. Dar, într-adevăr, durează ceva timp pentru a ajunge la acel punct. Un supliment de calciu + magneziu poate fi de ajutor în combaterea efectelor menstruației.
- Anemia ar putea afecta producția de lapte. Mai multe studii au consemnat o legătură directă între nivelul scăzut al hemoglobinei și lactația insuficientă, cu precădere la mamele primipare, aceasta devenind în marea majoritate a cazurilor și motivul pentru renunțarea foarte timpurie la alăptare. Sunt predispuse la anemie mamele care au pierdut foarte mult sânge în timpul nașterii, precum și cele care au început sarcina cu rezerve mici de fier, știut fiind faptul că pe parcursul celor 9 luni de sarcină necesarul zilnic de fier crește considerabil, ajungând la 20-30 mg fier/zi în ultimul trimestru.
Teama de a nu avea suficient lapte este o frică străveche care afectează toate mamele la un moment dat în timpul alăptării.
Cauzele hipogalacției permanente sau primară (adică afectează permanent starea de sănatate a mamei, permit alăptarea chiar dacă nu mereu exclusivă):
- Hipoplazia mamară
La pubertate, sânii fetelor încep să se dezvolte. Această dezvoltare are loc datorită efectului hormonilor: estrogeni, progesteron… În această etapă începe să se formeze interiorul sânului (țesuturile care ulterior se vor ocupa de producerea laptelui). Însă, uneori, acest proces nu se întâmplă, lucru care se poate datora unei dezvoltări anormale, deja din stadiul embrionar, sau a unui stimul hormonal insuficient ori a unui răspuns inadecvat al sânului la acești stimuli.

Nu este vorba de un sân mic – femeile care au sânii mici au țesut mamar – ci de un sân cu lipsă de țesut mamar și cu aspect caracteristic, precum:
– sânii distanțați mult unul față de celălalt;
– areola și mamelonul mult mai proeminente decât restul sânului;
– sânii au o formă tubulară – arată ca un con sau un tub;
– prezența unor diferențe semnificative de volum între un sân și altul, deci o asimetrie semnificativă între sâni.
În timpul sarcinii, sânii își termină dezvoltarea și se pregătesc pentru alăptare. În acest sens, un alt indiciu al posibilei hipogalactii este faptul că, pe parcursul sarcinii, femeia nu observă creșterea tipică a volumului sânilor, iar uneori areola nu își schimbă culoarea și nu se întunecă. Practic, în perioada postpartum sânul nu variază prea mult ca mărime și nu apare nici senzația caracteristică de plenitudine și greutate pe care o presupune instalarea lactației. Deși alăptarea în aceste cazuri poate fi dificilă, am văzut mame care au obținut alăptare exclusivă și multe altele care au fost foarte fericite cu alăptare mixtă. Deci merită încercat.
- Sindromul Sheehann
În timpul sarcinii, o cantitate crescută de hormon estrogen în organism determină o creștere a dimensiunii glandei pituitare și a volumului de sânge care curge prin aceasta. Acest lucru face glanda pituitară mai vulnerabilă la deteriorare din cauza pierderii de sânge. Dacă apar sângerări abundente în timpul sau imediat după naștere, va exista o scădere bruscă a aportului de sânge a glandei pituitare deja vulnerabile. Acest lucru poate cauza moartea țesuturilor și pierderea ulterioară a funcției hipofizare. Hipofiza este centrul nervos care controlează, printre alți hormoni, și pe cei responsabili de producerea laptelui matern. Este considerată o patologie gravă, deși rară, și implică faptul că producția de lapte este insuficientă sau chiar inexistentă, precum și ireversibilă.
- PCOS (sindromul ovarelor polichistice)
PCOS este un dezechilibru hormonal care afectează 10-15% dintre femei. Acest dezechilibru afectează în diverse moduri: menstruații neregulate, probleme de fertilitate, avorturi spontane, păr excesiv pe față sau pe corp, căderea părului, acnee, probleme cu greutatea și, ceea ce ne preocupă în această discuție, formarea inadecvată a receptorilor de prolactină, responsabili de sinteza laptelui matern.
Trebuie să subliniem că a suferi de acest sindrom sau a fi afectat de oricare dintre aceste probleme nu implică în mod direct probleme de alăptare, întrucât se estimează că o treime dintre femeile cu PCOS au producție normală de lapte și 3% dintre ele vor avea hipergalacție (lapte în exces). Din cauza perturbării hormonale, însă, unele femei cu PCOS pot avea țesut glandular insuficient (IGT) sau probleme cu cantitatea de lapte. Cu toate acestea, nu e în regulă să presupuneți că PCOS este cauza unei lactații insuficiente fără a verifica alte motive.
- Operația de micșorare a sânilor
O intervenție chirurgicală de micșorare a sânilor poate determina o producție scăzută de lapte matern. Când o femeie a suferit o reducere a sânilor în tinerețe, de obicei nu este informată despre consecințele acestei intervenții, dacă mai târziu se gândește să-și alăpteze copilul. În cele mai multe cazuri, la primul copil, producția de lapte va fi insuficientă pentru a putea menține alăptarea exclusivă și va trebui să recurgă la alăptarea mixtă.

Intervențiile de micșorare presupun un traumatism fizic pentru glandă deoarece, în afară de îndepărtarea grăsimii, în operație se îndepărtează și țesut mamar și se secţionează canalele… Inciziile făcute în areolă determină secțiunea nervilor mamari care au sarcina de a gestiona și determina cererea și oferta. Este adevărat că aceste canale secţionate tind să caute lumenul mamelonului, iar colostrul poate fi văzut adesea pe mamelon în timpul sarcinii, dar acest lucru nu este suficient pentru a garanta alăptarea exclusivă.
- Tulburări tiroidiene
Tulburările tiroidiene din timpul sau dinainte de sarcină pot afecta producția de lapte matern. Prin urmare, este necesară supravegherea imediată a mamei după naștere.
Glanda tiroidă secretă în special tiroxină (T4) si triiodotironină (T3). În ceea ce privește alăptarea, prezența T3 este necesară pentru a exista un răspuns adecvat al prolactinei, vitală pentru producția de lapte.
Disfuncția tiroidiană, în special hipotiroidismul, poate fi asociată cu hipogalacția sau producția scăzută de lapte. Deficitul de iod poate provoca hipotiroidism, după cum și iodul în exces poate avea același rezultat.
Bolile tiroidiene care pot fi asociate cu hipogalacția sunt cele care pot afecta într-un fel funcția glandei: hipertiroidism, hipotiroidism, tiroidită. Atât hipertiroidismul, cât și hipotiroidismul pot produce hipogalacție sau lipsă de lapte. De aceea, în situatia de hipogalacție se recomandă analize ale funcției tiroidei. Medicamentul, în aceste cazuri, este compatibil cu alăptarea.
Trebuie să fim conștienți că atunci când cantitatea de lapte este limitată, putem depăși această dificultate în diferite moduri. Trebuie să știi că alăptarea este mai mult decât hrană. Alăptarea înseamnă mai mult decât producerea unor cantități mari de lapte, întrucât ea este atașament, contact, intimitate împărtășită între mamă și copil.
A avea hipogalacție sau producție scăzută de lapte matern nu trebuie să însemne renunțarea la alăptare dacă nu este ceea ce își dorește mama. Majoritatea cazurilor de hipogalacție reală pot fi rezolvate cu suplimente de lapte artificial sau lapte matern donat. În plus, suplimentarea poate fi temporară și, în unele cazuri, o bună producție de lapte matern poate fi restabilită prin tehnici adecvate de creștere a lactației.
Hitomi Okubo, Yoshihiro Miyake, Satoshi Sasaki, Keiko Tanaka, Yoshio Hirota – Public Health Nutr., 2016 Mar;19(4):650-7
Journal of Human Nutrition and Dietetics ( J. Hum Nutr Diet, 2001 Feb. 14 (1):43-54, K. Northstone, P. Emmett, F. Nethersole)
Breastfeeding: A Guide for the Medical Profession 8th Edition, by Ruth A. Lawrence MD (Author), Robert M. Lawrence MD (Author)