Ghidurile clinice de la ABM(Academy of Breastfeeding Medicine – Academia de Medicină a Alăptării), actualizate in 2022 susțin că mastita ar trebui considerată „un spectru de afecțiuni”, iar noile elemente ale acestui protocol apar în special la nivelul mecanismului fiziopatologic descris: mastita se prezintă ca urmare a hiperlactației sau a disbiozei mamare, astfel producându-se îngustarea canalelor de lapte.
În vechiul protocol (#4 Mastita), mastita era considerată o singură entitate patologică și era definită ca o inflamație a sânului, care putea fi sau nu legată de o infecție bacteriană. Prin urmare, clinic, mastita era definită ca apariția unei zone sensibile, calde, umflate, asociată cu o temperatură de 38,5°C sau mai mare, frisoane, durere asemănătoare gripei și bolilor sistemice.
În protocolul actual (#36 The Mastitis Spectrum) se afirmă că mastita cuprinde un spectru de afecțiuni care rezultă din inflamația ductală și edemul stromal. Acest spectru de mastită include îngustarea ductală (obstrucții), mastită inflamatorie, mastită bacteriană, flegmon, abces, galactocel și mastita subacută.
Acest protocol înlocuiește, de asemenea, protocoalele de angorjare și hiperlactație publicate anterior de ABM. După definirea fiecărei afecțiuni, autorii propun recomandări generale de management, apoi specifice fiecărei afecțiuni.
Noul protocol clinic de la ABM subliniază câteva modificări cheie care schimbă semnificativ ceea ce credeam că știm despre afecțiune, și anume că acele canale obturate sunt descrise mai precis ca „îngustare ductală”, că gheața și alte tratamente antiinflamatorii ar trebui folosite pentru a gestiona mastita, iar pomparea suplimentară și alte măsuri folosite pentru a crește drenarea sânului doar vor răni, nu vor ajuta.
Conform protocolului, cel mai bun lucru de făcut în caz de surplus este să continui să-ți hrănești bebelușul doar la cerere sau să pompezi în programul tău normal. Ei avertizează împotriva încercării de a drena complet sânul și sugerează că mamele care alăptează ar trebui să reducă la minimum pomparea suplimentară, deoarece pomparea crescută ar putea semnala organismului să continue să producă mai mult lapte.
„Supraalimentarea de la sânul afectat sau „pomparea pentru a goli” perpetuează un ciclu de hiperlactație și este un factor de risc major pentru agravarea edemului și inflamației tisulare”, afirmă ABM.
În ceea ce privește antibioterapia, utilizarea antibioticelor pentru mastita inflamatorie conform noului ghid „perturbă microbiomul mamar și crește riscul de progresie spre mastita bacteriană. În plus, utilizarea neselectivă a antibioticelor promovează dezvoltarea agenților patogeni rezistenți. Antibioticele profilactice nu s-au dovedit a fi eficiente în prevenirea mastitei.” De aceea, eu am recomandat mereu cultura de lapte pentru a stabili a diagnosticul de mastită infecțioasă (și în special pentru mastita recurentă), mai degrabă decât tratarea empirică. Această recomandare se regăsește și în actualul protocol.
Staza laptelui, citată până acum ca un potențial factor de mastită, este pusă sub semnul întrebării de autorii acestui protocol.
Îngustarea canalelor de lapte este ilustrată printr-o diagramă care arată colonizarea de către bacterii și inflamația țesutului subiacent care induce această îngustare.
Este recomandat masajul blând, nu cel agresiv, dar sper că asta era recomandarea și pâna la această actualizare. Este important ca masajul să fie blând, similar unui drenaj limfatic, care implică „o masare ușoară a pielii, mai degrabă decât un masaj profund al țesuturilor”. Teoretic, s-au dus zilele în care te duci la duș înarmata cu o periuță de dinți pentru a-ți masa canalul blocat. Acest lucru ar putea înrăutăți lucrurile, conform ghidurilor actualizate. Eu consider ca un masaj cu vibrații ușoare diferă de strângerea sau masarea agresivă a sânului, acesta din urma fiind total ineficient și duce la traumatisme tisulare”, așa cum notează și autorii. Deci cheia stă în intervenția individuală.
Trebuie remarcat faptul că definiția mastitei este încă foarte controversată și nu există un consens medical internațional care să o definească. Suferim de o penurie de studii clinice riguroase, bine concepute, privind fiziopatologia mastitei, iar studiile care există sunt contradictorii. În plus, în ultimii 3 ani, nu a existat nicio contribuție științifică semnificativă în domeniu.
Validitatea conceptului de îngustare a canalului de lapte este, de asemenea, pusă sub semnul întrebării.
Contribuția probioticelor, propusă în protocol, este pusă sub semnul întrebării. Mai ales că unul dintre autorii protocolului lucrează la această temă în colaborare cu industria, iar o analiză Cochrane a decis asupra unui nivel scăzut de dovezi și a unui risc ridicat de părtinire.
Existența mastitei subacute, evocată de ABM, nu este clar definită în literatura de specialitate, precum nici cauzele acesteia, iar articolele citate de autori menționează simptome diferite de cele ale protocolului. Nu există dovezi că mastita subacută este o afecțiune dezvoltată din cauza disbiozei și a biofilmelor, iar autorii protocolului citează ca referință un articol despre candidoză.
Protocolul nu include nicio mențiune despre elementele de bază ale managementului mastitelor, și anume acordarea atenției la atașare și obținerea unei hrăniri eficiente. Faptul de a indica să nu crească frecvența alăptărilor la sânul afectat ridică, de asemenea, semne de întrebare.
Lecitina din soia este propusă în utilizarea protocolului canalelor blocate pentru a „emulsiona” laptele, în timp ce studiile citate în referință nu concluzionează că lecitina functionează.
Se propune utilizarea ultrasunetelor, deși nu există nicio dovadă a eficacității acestora. Referitor la mastita recurentă: specialiști spanioli pun sub semnul întrebării relevanța probelor de lapte, inconsecvențele asupra tulpinilor bacteriene menționate, studii citate cu defecte metodologice semnificative.
Această echipă încheie prin a sublinia confuzia și lipsa de dovezi științifice pentru recomandările acestui protocol.
Concluzia mea personală este că fiecare persoană, caz, trebuie tratat individual în funcție de simptomatologie și anamneză.
TRADUCERI CONFORM ABM
Mastita inflamatorie: Se dezvoltă atunci când obstrucțiile persistă sau se agravează, iar inflamația din jur progresează. Mastita inflamatorie se prezinta ca o regiune din ce in ce mai eritematoasa, edematoasa si dureroasa a sânului cu semne si simptome sistemice precum febra, frisoane si tahicardie. Protocolul subliniază că sindromul de răspuns inflamator sistemic poate apărea fără infecție.
Mastita bacteriana: reprezintă o progresie de la îngustarea ductală si mastita inflamatorie la o situație care necesita antibiotice sau probiotice pentru a se rezolva. Cele mai comune organisme în mastitele de lactație includ Staphylococcus (de exemplu, S. aureus, S. epidermidis, S. lugdunensis și S. hominis) și Streptococcus (de exemplu, S. mitis, S. salivarius, S. pyogenes și S. agalactiae).
Flegmon: colecție de fluide care sunt eterogene și complexe și pot apărea în tot corpul atunci când apare inflamația. Flegmonul poate fi suspectat atunci când mastita se agravează odată cu apariția unei zone ferme, asemănătoare unei mase imobile.
Abces: o acumulare de lichid infectat care trebuie drenat. Se dezvoltă din progresia mastitei bacteriene sau a flegmonului.
Galactocel și galactocel infectat: un galactocel se dezvoltă atunci când îngustarea canalelor obstrucționează fluxul de lapte până la punctul în care un volum semnificativ de lapte obstrucționat se acumulează într-o cavitate asemănătoare chistului.
Mastita subacuta: Disbioza mamara cronica cu apariția de biofilme bacteriene care îngustează lumenele ductale. Stafilococii coagulazo negativi și streptococii viridans (adică S. mitis și S. salivarius) formează biofilme subțiri care căptușesc epiteliul canalelor mamare. Când aceste specii bacteriene proliferează, ele pot forma biofilme groase în interiorul canalelor, inflamând epiteliul mamar și forțând laptele să treacă printr-un lumen din ce în ce mai îngust.
Referințe
https://www.bfmed.org/protocols
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC9462749/
