Și ai noștri, ai tuturor….
Când un bebeluș vine pe lume și mai ales dacă este primul copil, îndoielile se strâng în mintea proaspeților părinți unele după altele.
Cu toții ne dorim să facem totul atât de bine, de corect pentru copiii noștri încât, deseori, obsesiile ne prind, împiedicându-ne să trăim maternitatea, paternitatea cu toată libertatea și bucuria pe care le merită.
Iar una dintre aceste obsesii insistente care ajung să își facă de cap în mintea unui proaspăt părinte este legată de igienă, curățenie.
Dar care este limita dintre ceea ce este necesar și ceea ce este obsesiv? Nu cumva uităm că și micuții noștri trebuie să intre în contact cu bacteriile, microbii, că din dorința unei igiene prea intense, sistemul imunitar al micuților noștri nu mai este suficient de stimulat și slăbește?
Oh, și câți părinți am văzut care nu îndrăznesc să așeze proaspătul bebeluș pe lenjeria patului matrimonial, câte mame care ajung să își spele obsesiv sânii si tot ce intră în contact cu nou-născutul, dar săracele animăluțe de companie care ajung să fie expediate prin bunici, prieteni?
Cum îi scot părinții rapid, mâna din gură, micuțului din parc în timp ce el încerca sa lingă un deget ce intrase în contact cu topoganul ori vreun băț, sau o piatră? Ah, și tragedia jucăriei căzute pe parchet ce necesită dezinfectare rapidă înainte de a ajunge din nou la scumpul bebeluș de 4 luni care își exersa capacitatea de a prinde.
Oare aceasta să fie calea, îndepărtarea animalelor de companie? Un mediu aproape aseptic pentru nou născut? Obsesia de a curăța tot ce ajunge la bebeluș să aibă vreun beneficiu?
Din păcate, benefiiciile nu există. Contrarul, însă, contează! O expunere rațională în medii normale, nu aseptice, cu un bebeluș ce stă pe pielea mamei spălată DOAR la dușul zilnic, un bebeluș care este lăsat să exploreze fără a îi fi spălate jucăriile la 2 h, un copil care se joacă nestingherit cu pisicuța familiei, toate astea sunt recomandate pentru o dezvoltare corectă a sistemului imunitar și digestiv al copiilor.
Există un anumit pericol în necesitatea excesivă de prea mult curat și consecința acestui lucru poate fi tocmai obținerea unui rezultat contrar celui dorit, dat fiind faptul că curățarea excesivă și faptul că MICUȚII nu sunt expuși anumitor agenți externi îi împiedică să-și dezvolte corect propria apărare. Și nu, nu o spun eu, ci o descriu pe îndelete studiile.
Ecuația este simplă: cu mai mult timp petrecut într-o casă curată, cel mai adesea în fața unui ecran, într-un univers ultra igienizat cu tone de alimente industriale și procesate, decât afară, copiii noștri dragi ar fi cu greu expuși microbilor și, prin urmare, sunt mai predispuși să dezvolte alergii.
Discursul nu este nou, este vorba despre „teoria de igienă”, dezvoltată pentru prima dată de epidemiologul englez David Strachan care, în anii 1980, a declarat că expunerea la mai puțini microbi face ca riscurile de alergii și astm să fie mai mari (îî regăsiți lucrările cu un simplu search după nume).
Dânsul a făcut conexiunea dintre o creștere a bolilor alergice cu declinul dimensiunilor unei familii. În studiul său luat ca punct de reper, ce a implicat mai mult de 17.000 de copii britanici născuți în 1958, a constatat că a existat o corelație inversă între rinita alergică, sau febra fânului, și numărul de frați mai mari. El a spus: Frații mai mari par să crească gama de infecții la care fie o femeie însărcinată, fie un frate mai mic ar fi expus, stimulând în mod direct sau indirect protecția unui frate mai mic. Totodată, a sugerat că înmulțirea bolilor alergice ar fi rezultatul unor medii mai curate, cauzate, parțial, de standarde mai înalte de curățenie personală.
Deși unele bacterii sunt periculoase, miliarde de altele locuiesc în corpul nostru și ne protejează de afecțiuni externe. Dorind să fugă prea mult de germeni, sistemul imunitar nu mai este suficient de stimulat și slăbește.
După dezvoltarea acestei „teorii a igienei”, multe alte studii au arătat că acei copii expuși la germeni sunt mai puțin afectați de alergii. În 2012, cercetătorii au observat comunitatea Amish (SUA) și au constatat că procentul persoanelor cu alergii a fost de zece ori mai mic decât oriunde în altă țară. De ce? Deoarece expunerea lor la microbi este imensă, nu știu dacă ați văzut vreodata cum trăiesc, în hambare, în apropierea animalelor și a resturilor vegetale…
Mulți cercetători au confirmat de atunci că expunerea la puțină murdărie – prin frați, crescând într-o fermă, poate fi benefică și chiar poate împiedica boala. De exemplu, în 2015, făcând o recenzie a studiilor, cercetătorii au cuantificat reducerea riscului de astm la copiii care cresc cu câini. Anchetatorii au analizat datele a peste un milion de copii născuți in Suedia între 2001 si 2010. Din cei 275.000 de copii de vârstă școlară din cohortă, cercetătorii au descoperit că acei copii ai familiilor care aveau câini ca și animale de companie, au avut o șansă mai mică cu 13% de a dezvolta astm bronșic decât colegii lor care au crescut fără câine.
Cercetatorii au descoperit că sugarii care trăiesc cu animale de companie au avut o diversitate mai mare de microbi (măsurată în materiile fecale) decât sugarii fără animale de companie.
În 2013, Anita Kozyrskyj a început să cerceteze dacă ar putea să identifice ce se întâmpla în acele familii. Echipa lui Kozyrsky a evaluat diferiții microbi prezenți în 24 de probe de fecale colectate între 2008 și 2009 de la copiii în vârstă de 4 luni înscriși în studiul de cohortă Canadian Healthy Infant Longitudinal Development (CHILD). Din cei 24 de copii, 15 au locuit în case cu cel puțin un câine sau o pisică.
Anita Kozyrskyj spune că „sistemul imunitar se dezvoltă alături de microbiomul intestinului – materialul genetic al comunității de microorganisme care trăiesc în intestin”.
Înapoi în Canada, Kozyrskyj și-a extins studiul pilot de la 24 la 746 sugari, în jur de jumătate dintre aceștia locuiau în gospodării cu animale de companie. Echipa ei, apoi, a comparat comunitățile microbiene ale copiilor.
Ca și înainte, Kozyrskyj a constatat că bogăția microbiană a fost mai mare la copiii în vârstă de trei luni cu animale de companie decât la cei fără. Mai mult, echipa a putut acum să demonstreze că copiii din familii cu animale de companie (70% dintre care erau câini) aveau niveluri mai ridicate de două tipuri de microbi Firmicutes – Ruminococcus și Oscillospira , care au fost asociate cu un risc mai scăzut de boli alergice. Echipa a arătat că o abundență de Ruminococcus a redus riscul bolilor alergice.
După cum vedeți, nu este ok să facem o obsesie din nimic. Nu este necesar să îndepărtam animalele de companie, să frecăm casa foarte des, nu e ok să faceți obsesie nici măcar din ștergerea prafului. Praful conține anumiți agenți alergenici care stimulează generarea de anticorpi și care întăresc copilul împotriva multor boli; sterilizările obsesive ale tuturor obiectelor pe care bebelușii le folosesc, utilizarea continuă a produselor antibacteriene și a dezinfectanților pot contribui chiar la apariția acelor alergii care sunt din ce în ce mai frecvente în lumea noastră mai dezvoltată.
În schimb, este foarte important să aerisiți toată casa, mai ales camera în care copilul petrece cel mai mult timp, este important pentru a ventila aerul, de câteva ori pe zi. Chiar dacă este iarnă, cel puțin 10-15 minute este bine, este suficient să spălați pe jos o dată la câteva zile cu un detergent cât mai prietenos pentru copil.
Da, sunt case în care există un copil cu alergii la praf, polen, acarieni și în acele case va fi necesar să se ia măsuri extreme de precauție pentru a evita acumularea de praf și efectul pe care îl produc acarienii, DAR DOAR atunci când există un anumit tip de afecțiune respiratorie de acest tip.
În cea mai mare parte a evoluției sale și din momentul în care nou-născutul se confruntă cu lumea, sistemul imunitar este atacat de germeni. Acesta este modul în care sistemul imunitar învață să supraviețuiască, luptând la nesfârșit împotriva invadatorului, și asta îi permite să creeze și să mențină o rețea sofisticată de legături chimice și celule specializate în apărarea imună. Oriunde te uiți, bolile alergice par să meargă mână în mână cu modernizarea și îmbogățirea lumii actuale.
Nu este vorba despre a nu fi curat sau a neglija igiena, ci despre menținerea unui nivel acceptabil de igienă și despre a îi învăța pe copii obiceiuri simple, cum ar fi spălarea mâinilor.
Este vorba de echilibru, iar echilibru trebuie să fie prezent și atunci când ne creștem copiii. Mai jos veți găsi o serie de studii care sper să vă ajute să regăsiți echilibrul.
- -Azad MB, Konya T, Maughan H, Guttman DS, Field CJ, Sears MR, Becker AB, Scott JA,Kozyrskyj AL. Infant gut microbiota and the hygiene hypothesis of allergic disease: impact of household pets and siblings on microbiota composition and diversity. Allergy Asthma Clin Immunol 2013;9(1):15.
- -Influence of Attendance at Day Care on the Common Cold From Birth Through 13 Years of Age (Mar 2004, PubMed , Elena Crestani.Stefano Guerra, Anne L Wright, Marilyn Halonen, Fernando D Martinez)
- -A switch in regulatory T cells through farm-exposure during immune maturation in childhood(10.1111/all.13069,Paul C Schröder, Sabina Illi, Vera I Casaca, Anna Lluis)
- Exposure to household furry pets influences the gut microbiota of infants at 3–4 months following various birth scenarios (Hein M. Tun, Theodore Kony,Tim K. Takaro, Jeffrey R. Brook,Radha Chari, Catherine J. Field,David S. Guttman, Allan B. Becker, Piush J. Mandhane, Stuart E. Turvey, Padmaja Subbarao, Malcolm R. Sears, James A. Scott, Anita L. Kozyrskyj- the CHILD Study Investigators
