Unul dintre cele mai comune sfaturi pe care mamele care alăptează îl primesc este „Nu oferi, nu refuza”.
Alăptarea este o experiență naturală și frumoasă, dar poate fi și dificilă. Una dintre cele mai mari provocări cu care se confruntă mamele care alăptează este lipsa de sprijin din partea celorlalți, chiar și a specialiștilor.
Chiar și pentru cei care practică parentingul blând nu sunt sigură că este un obiectiv ideal pe care ar trebui să-l susținem ca profesioniști în sprijinul alăptării. Cine alăptează un copil de 2-3 ani care cere să sugă la fiecare oră, inclusiv în parc, sau la cumpăraturi, sau atunci când vrei 10 minute doar pentru tine, în care să stai, înțelege ce zic. Uneori vrei o pauză, și este în regulă.
Acest sfat înseamnă că, dacă un copil dorește să sugă, mama acceptă indiferent ce simte…. Dragilor, alăptarea este o relație care necesită bunăvoința ambelor persoane.
Sânul este sursa prin care multe nevoi pot fi satisfăcute .Și este normal, însă este la fel de important ca nevoile celor doi să se alinieze.
„Nu oferi, nu refuza” nu este întotdeauna cel mai bun sfat. Există situații în care este în regulă să refuzi să oferi sânul. De exemplu, dacă te simți obosită sau stresată, dacă suptul îți aduce frustrare în acel moment, poate fi mai bine să refuzi să oferi sânul.
Dar refuz? Nu îmi place să folosesc acest cuvânt. Prea dur și insensibil. În parenting, mama, tatăl trebuie să își acorde dreptul de a spune ‘nu’ la chiar și la o hrănire. Bineînțeles, într-un mod iubitor și respectuos. Un părinte are întotdeauna dreptul asupra propriului corp. Cu cât ne lăsăm copiii să învețe despre empatie, respectând nevoile noastre, cu atât contribuim la creșterea lor ca ființe grijulii și empatice.
Chiar dacă acest lucru este întâmpinat cu frustrare și supărare, aceasta face parte din educația parentală normală și sănătoasă. A fi un părinte blând înseamnă a-ți încuraja copilul să înceapă să dezvolte un simț al empatiei și să-l înceapă în călătoria de a fi o ființă inteligentă emoțional.

Cum poți face asta dacă nu ți se permite niciodată să arăți că și sentimentele și nevoile tale contează?
Poate preferi să îți hrănești copilul într-o anumită locație sau pur și simplu ți se pare că este nu este momentul potrivit. Nu cred că uneori oferirea este incompatibilă cu încetarea alăptării. Și nici refuzul. Trebuie să preiei controlul asupra hrănirilor atunci când ai nevoie.
Dar să-ți spun un secret?
Nu este nevoia în sine.
Desigur, cere sânul pentru că este instrumentul pe care îl cunoaște și pe care l-a folosit pentru a satisface anumite nevoi. Dar asta nu înseamnă că este singurul care le poate acoperi. Adevăratul respect în înțărcare constă în modul în care este însoțită tranziția și adaptarea la aceste noi instrumente, de aceea este de dorit să alegi mereu înțărcarea blândă. Prin urmare, validarea emoțională este cheia în acest proces. Tristețea este valabilă și necesară, înțărcarea nu înseamnă stricarea legăturii, negarea sânului nu înseamnă provocarea de traume.
Relația voastră este o călătorie bidirecțională, iar acum nu mai ești singura sursă de hrană. Secretul unei relații armonioase cu copilul tău: comunicarea deschisă și sinceră. Nu doar că îți protejează sănătatea mintală, dar îi învață pe cei mici despre empatie și respect pentru ceilalți. Punerea de limite și sinceritatea cu privire la felul în care te simți este modul în care funcționează relațiile.
Nu ar trebui să susținem ideea că mamele nu trebuie să refuze, să se frustreze și să simtă vină dacă simt că nu își mai doresc să alăpteze.
Fiți blânde cu voi înșivă și cu copilul vostru pe parcursul acestei călătorii. Cu consecvență, dragoste și răbdare, veți traversa această perioadă și veți ajunge la un nou echilibru.