Alaptarea A - Z Parenting

Înțărcarea bruscă, despărțirile sunt traumatizante

Atunci când privești un copil la sânul mamei, nu ai cum să nu observi starea lui de bine. Nu ai cum să nu remarci lumina din ochii celor doi. Asta pentru că legătura care se creează între cei doi este atât de puternică încât niciunul nu concepe viaţa altfel, iar momentul în care alăptarea ia sfârşit este întotdeauna unul extrem de delicat atât pentru mamă, cât şi pentru copil.

Cu toate acestea, multe mame uită sentimentele frumoase din primul an și aleg înțărcarea bruscă, mai ales înțărcarea prin separarea copilului de ele.. Și nu discutăm aici de cazurile în care este o urgență, mama are nevoie de vreo intervenție sau tratament, ci de cazurile în care mama alege fuga de protestele pe bună dreptate ale copilului.

Separarea de mama (îngrijitorul principal) este traumatizantă pentru un sugar sau copil mic, mai ales în primii patru ani de viață. Copiii în această perioadă nu sunt capabili să asimileze noțiuni despre locul unde a plecat mama lor și, deși par „fericiți” când sunt despărțiți, continuă să sufere traume. 

Copiii se nasc complet vulnerabili și, deci, dependenți de părinți. În special de mamă, că doar ea stă din primul minut lângă ei.

Se poate crede că micuțul s-a „adaptat” și că pare fericit. El se poate arăta prietenos cu aproape toată lumea, cu excepția mamei sale atunci când aceasta reapare. Și deseori îmi povestesc asta mamele: “Când m-am întors nici nu mă băga în seamă!” Am observat același tipar și când părinții pleacă pe ascuns – de ce să nu faceți asta găsiți aici.

Copiii separați brusc de mamele lor în momentul revederii nu par să le mai acorde aceeași atenție. De fapt, nu pot gestiona sentimentele de durere și dor și le este teamă că se va întâmpla din nou la fel.

Aceste reacții apar cel mai probabil atunci când copilul este trimis de acasă chiar și pentru câteva zile. ” (Dr Peter Cook).

Avem așteptări imense în ceea ce ne privește copii și, implicit, înțărcarea.

Problema apare când realizăm adevărul.

Diferența dintre ceea ce se știe despre cum se dezvoltă real din punct de vedere emoțional un copil și practicile parentale predominante bazate pe norme culturale sau sociale face din înțărcare deseori un tărâm stâncos, abrupt și greu de parcurs. Aș merge mai departe și as spune că aceste diferente vin si de la așteptările pe care le avem în ceea ce îi privește pe copii, așteptări care ne sunt create de presiunea socială de a ne crește copiii conform unor norme deloc realiste, dar care dau bine pe Facebook sau Instagram!

Separarea bruscă de mamă poate declanșa o serie de reacții emoționale traumatice. Înțărcarea bruscă prin separare poate avea consecințe pe termen lung asupra sănătății mintale a copiilor.

Cercetările în domeniul psihologiei demonstrează asta de ani de zile. Separarea copiilor de părinții lor poate avea repercusiuni traumatice în etapele următoare din viața lor.

Când un copil este alăptat impactul este și mai complex, din moment ce nu este vorba doar despre lapte. Alăptarea este mult mai mult decât hrănire. Alăptarea este strâns legată de atașamentul securizant și de reglarea emoțională. Servește la calmarea bebelușului sau a copilului (de multe ori pe timp de zi sau de noapte), ameliorarea durerilor, satisfacerea nevoii de supt – de fapt, alăptarea este modalitatea copiilor de a se simți în siguranță și nu doar de a se simți sătui.

„Experiențele timpurii cu mama fac loc, pe măsura dezvoltării psiho-biologice, unui sistem de reprezentări, amintiri, credințe, emoții, comportamente, așteptări asupra celorlalți si a propriei persoane.” Așa zice John Bowlby (1907 – 1990), un psihanalist (asemenea lui Freud) care susținea că problemele de sănătate mintală, precum și cele comportamentale pot fi atribuite copilăriei timpurii.

Detalii de luat în considerare…și de share-uit, poate ajutați o mamă să procedeze corect.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *