Probabil cea mai des întâlnită temere a mamelor sau a viitoarelor mame este că într-o zi, din senin, vor rămâne fără lapte, ori că nu vor avea lapte deloc. La majoritatea consilieriilor antenatale aud de această frică: ”și dacă eu noi voi avea lapte?”
Însă cantitatea de lapte produsă are propriul său ritm zilnic, în funcție de fiecare femeie în parte. Această cantitate este stabilită de interacțiunea complexă a hormonilor materni, cât și de apetitul propriului copil.
Întreținerea lactației este stabilită în principal de frecvența suptului. Altfel spus, atunci cand mamelonul este stimulat prin supt, un semnal este transmis către hipotalamus care comunică cu hipofiza posterioară, de unde se eliberează oxitocină. În acest sens, multe sesiuni de supt=multă stimulare= prolactină și oxitocină.

Prin supt, copilul comunică și indică exact de ce cantitate de lapte are nevoie pe parcursul unei zile, practic dezvoltând o relație, un model de sincronicitate, principiul cerere -ofertă. Acest proces (cerere-ofertă) funcționează atunci când lactația s-a instalat corespunzător și mama a simțit toți indicatorii acestuia: undeva între a 2-a și a 5/6-a zi postpartum, atunci când începe ciclul de producție a laptelui matur, mamele simt sânii mai plini, calzi și, desigur, măriți.
Este important să știi că modul în care îți simți sânii (plini, tari, moi), comportamentul bebelușului (că uneori este agitat), frecvența alăptării (seara poate suge mai des), ori cantitatea de lapte pe care o scoți la pompă nu sunt modalități valabile de a determina dacă ai suficient lapte pentru bebeluș. Dacă proaspăta mamă nu are idee despre aceste variații, poate foarte ușor să creadă că da, corpul ei nu produce suficient lapte.
De cele mai multe ori, nu este o problemă reală de lactație scăzută, ci o percepție greșită asupra producției de lapte. Acesta este și principalul motiv pentru care mamele renunță la alăptare: falsa impresie că nu au lapte. Întrucât mama nu poate măsura volumul de lapte mâncat de copil, aceasta devine anxioasă și are îndoieli cu privire la cantitatea de lapte produsă. Acesta este momentul în care sunt introduse elemente ce pot afecta cu adevărat lactația: biberoane, suzete. Realitatea este că, de fapt, cazurile documentate de hipogalacție (producție redusă de lapte) sunt mult mai puțin frecvente decât se crede. Această percepție, greșită de cele mai multe ori, întrerupe relația de sincronicitate, legătura responsivă pe care o produce alăptarea.

Uneori, lactația scăzută vine ca o consecință a unei tehnici inadecvate de alăptare sau ca urmare a unor acțiuni. De exemplu:
- Impunerea unui orar de masă. Alăptarea copilului la ore fixe, uneori și cu o durată fixă (inclusiv mai puțin de 20 de minute), interferează cu ciclul cerere și ofertă al producției de lapte și poate duce la o lactație redusă. Acest lucru are consecințe întâziate, nu imediate.
• Suplimentarea. Întreținerea lactației este stabilită în principal de supt. Fiecare sticlă (de formulă, ceai) pe care o primește bebelușul înseamnă o masă în minus pentru copil și, prin urmare, o stimulare redusă a lactației.
• Folosirea suzetei. Suptul la sân este total diferit ca și mecanism de suptul pe suzetă. Suptul pe tetină nu stimulează musculatura, gura nu se deschide larg ca la suptul natural, așadar nu există stimulare a mandibulei. Toate acestea duc la supt ineficient, ceea ce echivalează cu lactaţie care va continua să scadă. De asemenea, suzeta reduce semnificativ timpul petrecut de bebeluș la sân, ceea ce determină stimularea insuficientă a acestuia.
• Folosirea biberoanelor. La fel ca la suzetă, sticla necesită un alt tip de supt. Pentru bebeluș este mult mai ușor să extragă laptele dintr-o sticlă. Practic, copilul știe exact ce își dorește – metoda de hrănire care produce cel mai mult lapte cu cel mai puțin efort. Astfel, copilul începe să refuze sânul și lactația are de suferit.
• Oferirea unui singur sân per „masă”. În general, acest sfat este primit de proaspăta mamă încă din maternitate. Nici asistenta, nici mama nu alege câți sâni primește copilul. Doar bebelușul alege dacă suge dintr-un sân sau din ambii. Dacă bebe mănâncă dintr-un sân per masă și ia bine în greutatate iar lactația este bine stabilită, este în regulă. Însă, atunci cand scopul este creșterea lactației, se oferă ambii sâni.
• Protecțiile de silicon. Uneori, destul de rar, pot fi utile (în cazuri cu totul speciale), dar pe termen lung sânul este mai puțin stimulat și acest lucru interferează cu procesul cerere-ofertă. În plus, copilul se poate obișnui și nu va mai ști să sugă fără ele. Protecțiile de silicon se folosesc doar cu recomandarea unui consultant IBCLC.
• Probleme de sănătate ale bebelușului. Fie că vorbim despre un icter accentuat, care îl face pe micuț să doarmă prea mult, sau despre un fren restrictiv ori tensiuni musculare (torticolis, laterocolis), care nu îi permit să sugă eficient, rezultatul este stimularea insuficientă a lactației. Rezolvarea stă în stimularea sânilor prin alte modalități – muls manual sau cu pompa.
• Probleme de sănătate ale mamei. Și aici pot fi o varietate, de la intervenții chirurgicale (mărirea sau micșorarea sânilor, leziuni anterioare), probleme hormonale (de exemplu, SOP), hipotiroidism, obezitate, probleme anatomice, medicamente pe care mama le ia (anticoncepționale, ergomet …) până la fumat care, de asemenea, poate afecta lactația.

Creșterea lactației
Producerea laptelui ține, cum am scris mai sus, atât de apetitul copilului, cât și de hormonii mamei. Functionează pe procesul cerere-ofertă. Prin supt, copilul comunică și indică exact de ce cantitate de lapte are nevoie pe parcursul unei zile, practic dezvoltându-se o relație, un model de sincronicitate, principiul cerere-ofertă.
Putem crește lactația prin următoarele modalități:
• Alăptare la cerere. Uneori, dacă avem un bebeluș mai somnoros, îl trezim! Da, exact! Ca oferta de lapte să fie bogată aveți nevoie de o cerere mare. Un nou-născut are între 8-16 supturi în 24 de ore.
• Asigură-te că bebelușul tău suge eficient. Pentru a te asigura că bebelușul tău chiar mănâncă atunci când alăptezi este important să înțelegi diferența dintre supt non nutritiv și supt nutritiv. Această parte contează foarte mult, întrucât drenarea corectă a sânilor crește producția de lapte. După instalarea lactației, înghițitul devine mai evident, deoarece aportul de lapte este mai mare și fluxul mai rapid. Când partea inferioară a bărbiei copilului tău coboară lung, lent și adânc ca la o broscuță, si se aude un mic sunet(gh) înseamnă că bebe a înghițit. O întrerupere de aproximativ 1/2 secunde are loc atunci când înghite laptele. Atunci ar trebui să vezi cum se mișcă maxilarul și „bărbia dublă” coboară. Mișcările sunt repetitive și regulate. Dacă mișcarea este scurtă, rapidă și puțin adâncă, este mai degrabă supt non-nutritiv.
• Asigură-te că folosești tehnici corecte de atașare. Verifică atașarea pentru a te asigura că este corectă. Dacă bebe nu are suficient din areolă în guriță, în special din partea de jos a areolei, este posibil să nu poată comprima eficient ductele galactofore pentru a facilita eliberarea laptelelui.
• Oferă ambii sâni la o masă. Se așteaptă ca cel mic să termine primul sân, se încearcă compresiile sânului și, dacă tot nu înghite, se schimbă sânul. Astfel, drenarea sânilor este maximizată și lactația stimulată.
• Comprimați sânii în timpul suptului. Compresia stimulează reflexul de ejecție al laptelui, astfel bebelușul primește un alt val de lapte și devine activ, drenează mai bine sânul și crește cererea.
• Dacă bebelușul are nevoie de suplimentare, nu o oferi cu biberonul. În general, bebelușii dezvoltă o preferință pentru biberon. Ba chiar se pare că nou-născutul își imprimă un tipar de supt odată cu primul lui contact cu hrana, practic dacă primul lui contact, odată ieșit din pântecul mamei, va fi cu un biberon umplut cu o cantitate deseori enormă de lapte praf, bebelușul îsi poate imprima acest tipar de supt și chiar poate refuza sânul. Dacă suplimentarea este necesară, cere sfatul unui specialist în lactație pentru a te ajuta să utilizezi un SNS (sistem de nutriție suplimentară), pentru a continua să stimulezi lactația.
• Hiperstimularea cu pompă electrică (sau POWER PUMPING). Scopul acesteia este de a produce creșteri ale prolactinei care să stimuleze eficiența glandelor mamare și crească rapid producția de lapte matern. Mulți specialiști spun că este mai eficient să exprimi laptele foarte des, pentru o perioadă scurtă de timp, decât să pompezi pe o durată mare dar doar de câteva ori în total. Eu le expun mamelor ambele variante și în funcție de disponibilitatea si timpulor lor, aleg ce li se potrivește. De exemplu, metoda Catherinei Watson Genna presupune să pompezi timp de 10 minute la fiecare oră sau la fiecare 45 de minute. Din momentul în care se obțin 15-20 ml / oră, pompările pot începe să fie distanțate, stabilind sesiuni de 20 de minute la fiecare 2 ore. Când se obțin volume de 40 ml la fiecare două ore, se distanțează din nou pompările, se mențin 6-8 mulsuri în 24 de ore, fiecare pompare trebuie sa dureze 20- 30 de minute.
• Folosește o pompă dublă electrică. Cea mai bună modalitate de a crește lactația cu ajutorul pompei este prin utilizarea unei pompe duble, astfel vei stimula mai eficient prolactina. Studiile au demonstrat că pomparea simultană aduce un volum de lapte cu 18% mai mare.
• Ține copilul aproape, piele pe piele. Acest lucru va stimula producerea oxitocinei și prolactinei, hormoni importanți în sinteza și ejecția laptelui.

• Suplimente alimentare pentru creșterea lactației, adică galactogoge. De la începutul omenirii, sau aproape, au fost folosite în diferite culturi ierburi ale căror proprietăți, presupuse, erau de a crește producția de lapte matern. Majoritatea acestor substanțe nu au fost evaluate științific, astfel încât eficacitatea lor reală este necunoscută. Înainte de a utiliza un galactagog, este necesar să fie evaluată situația, suptul. Doar o anamneză poate dezvălui dacă înainte de a recurge la galactogoge pot fi corectați alți factori. În creșterea lactației se folosește o varietate de plante: ciumăreaua, urzică, schinel, schinduf, anason, moringa, dar și condimente precum mărarul, chimenul, ghimbirul sau semințe de susan, floarea soarelui. Trebuie să țineți cont de faptul că și acestea pot avea efecte adverse. De exemplu, schinduful nu se recomandă mamelor care suferă de diabet sau boli ale tiroidei. Toate plantele și condimentele pot fi alergene.
ATENȚIE!!!! Medicația nu trebuie să înlocuiască niciodată evaluarea și sfaturile cu privire la acești factori modificabili (consultați întotdeauna un IBCLC pentru sfaturi).
• Odihnește-te cât poți. Ia în considerare să dormi cu bebelușul. Odihna îți va aduce beneficii, iar contactul apropiat dintre piele și piele îl poate încuraja să sugă mai des.
• Ai grijă de tine! Bea lichide atunci când îți este sete (nu forța consumul de apă, nu crește cantitatea de lapte) și mănâncă echilibrat (fructe, legume, nuci și leguminoase, cereale și legume cu frunze verzi, fructe deshidratate, carne).
Ține cont că acțiunile mamei joacă un rol semnificativ în dezvoltarea sau întreținerea unei producții copioase de lapte, dar la fel și bebelușul. Acesta are un rol activ în dezvoltarea și întreținerea acestei producții din belșug.
Vreau să subliniez că principalul obiectiv este să ne hrănim bebelușii și că orice cantitate de lapte matern pe care aceștia o primesc este extrem de importantă. Oricât lapte matern primește bebelușul îi aduce un mare beneficiu. Bucură-te de fiecare picătură!
[…] plus, alternarea sânilor contribuie la creșterea producției de lapte. De multe ori mamele, când aud de această alternare a sânilor, se gândesc la conținutul de […]