Îmi amintesc ce așteptări aveam eu când s-a nascut Sara! De-abia așteptam să dorm ca un bebeluș, mai ales că în ultima lună de sarcină nu dormisem prea bine. Ei bine, să dormi ca un bebeluș sună a glumă proastă acum pentru mine și cu siguranță pentru sute de proaspete mame/tați. De ce glumă proastă? Pentru că micul creier al unui nou-născut nu este matur, așadar somnul este un haos! Atât dezvoltarea creierului cât și a ciclurilor de somn se va face progresiv, cu ajutorul acizilor grași prezenți în laptele matern.
”Te folosește ca pe o suzetă, nu-l poți lăsa să se obișnuiască cu asta, trebuie să învețe să doarmă singur”. Această frază se aude frecvent în casele proaspeților părinți…
Așteptările privind somnul unui bebeluș vin din conflictul între realitatea biologică si normele culturale, conflict care duce la recomandări nerealiste privind somnul micuților, recomandări cum ar fi să-i lasăm pe cei mici să plângă, să aplicăm tehnici de învățare a somnului, deoarece copilul trebuie „să înțeleagă” că trebuie să își lase părinții să doarmă toată noaptea.
Mamele și soacrele încearcă să își instruiască fiicele, nurorile care, în general, știu puțin despre alăptare, despre somnul sugarului, diversificare, înțărcare și atașament. Încearcă să „predea” ce au moștenit de la generația care le-a precedat, concepte false care au fost și sunt reproduse de zeci de ani datorită puterii de marketing și publicitate. Din cauza marketingului, la un moment, s-a încorporat în societate ideea că laptele praf și suzetele erau mai bune pentru copii decât laptele matern și, implicit, sânul.

Bebelușii, copiii trebuie să doarmă toată noaptea, punct! Dar și adulții se trezesc, nu-i așa? Doar că adulții știu să treacă singuri dintr-un ciclu de somn în altul: noaptea, și chiar de multe ori, mulți dintre noi adormim la loc și nu suntem conștienți când schimbăm ciclurile de somn. Dar unii dintre noi se trezesc și nu pot adormi la loc; un bebeluș cu atât mai mult nu poate face asta de unul singur și să nu uităm: laptele matern înseamnă și dragoste, nu numai hrană! Cum ar fi peste noapte să nu poți să readormi după o scurtă trezire, să vrei să te cuibărești în brațele iubitului și acesta să zică: NU, TE RĂSFEȚI!
Un nou-născut are doar două faze de somn: somn profund și faza REM. Realitatea este că nu diferențiază ziua de noapte și petrec o mare parte din zi dormind. De fapt, ei petrec în medie 16-17 ore din zi dormind. Și, în timpul somnului, are loc o mare parte din dezvoltarea și maturizarea creierului, așa că trebuie să doarmă multe ore.

Motivul pentru care au doar două faze de somn în loc de cinci ca adulții este simplu: trebuie să se trezească de mai multe ori pentru a mânca. Pe parcursul primelor luni de viață, somnul bebelușilor va evolua treptat: de la cele două faze ale somnului pe care le au nou-născuții, aceștia vor trece la cele cinci faze ale somnului pe care le are un adult.
Schimbarea de la o fază la alta implică o micro trezire. Nu se nasc cu abilitatea de a face această trecere de unii singuri. Ei vor „învăța” cum să treacă de la o fază la alta în timp. Pentru a învăța acest lucru există brațele și sânul mamei, care îi oferă consolare, îi oferă siguranța necesară pentru a închide ochii și a ști că nu i se va întâmpla nimic rău. Oamenii sunt o specie altricială, adică atunci când ne naștem nu putem avea grijă de noi înșine, ci avem nevoie de grija altuia, în general, a mamei. De aceea copiii plâng dacă se simt singuri, de aceea există nopți cu multe treziri nocturne (în care pur și simplu se trezesc fără a avea nevoie să mănânce, CI AU NEVOIE DE ATINGERE, SIGURANȚĂ).
Când copiii împlinesc primul an, este destul de obișnuit ca aceștia să înceapă să aibă mai multe micro-treziri, contrar așteptărilor părinților. Ei sunt influențați și de anxietatea de separare care apare de obicei în jurul a opt luni: sentimentul de frica la conștientizarea faptului că sunt ființe independente de mama lor.
Mulți copii întrețin aceste treziri până la vârsta de aproximativ trei ani.
Copiii sunt oameni care trebuie protejați și, în măsura în care simt această protecție, nu numai că își câștigă liniștea sufletească necesară pentru a dormi, ci dobândesc și instrumente pentru a fi mai siguri, independenți și autonomi în viitor.
În funcție de vârsta copilului tău, puiul său de somn va fi mai mult sau mai puțin lung. Atât pentru copii, cât și pentru adulți, faza de somn durează de obicei aproximativ 30-45 de minute. Nu că nu ar avea nevoie de mai mult somn, ci doar nu reușesc să facă trecerea între diferitele faze ale somnului.
Laptele matern îi ajută pe micuți să adoarmă/doarmă deoarece conține un aminoacid numit L-triptofan. Laptele matern conține, de asemenea, melatonină, hormonul care ne ajută să stabilim ciclurile de veghe și de somn. Creierul unui nou-născut are o mare nevoie de hrană și siguranță, iar acestea se obțin prin intermediul hormonilor și grăsimilor din laptele matern, hormoni care induc sentimentul de bunăstare (de exemplu oxitocina). Acest sentiment de bunăstare îi permite organismului să-și folosească resursele pentru dezvoltare și inhibă creșterea hormonului de stres, cortizolul, care paralizează părți ale creierului și care are un impact negativ asupra dezvoltării conexiunilor neuronale.
Toate astea să fie pură coincidență?
Dacă ar fi fost normal ca un bebeluș sau copil să nu adoarmă la sân, probabil laptele matern ar conține cafeină. Bebelușii adorm la sân, mai ales pentru că sunt hrăniți și mulțumiți. Este atât de normal și logic ca bebelușii să beneficieze de laptele matern și de apropierea cu mama să doarmă liniștiți, până în ziua în care se simt în siguranță și pot să doarmă singuri!
Cultura ne-a determinat să ne temem de aceste practicie, printere care si cea a coosleeping-ului, atunci când, în realitate, corpurile noastre indică faptul că este cea mai naturală practică și cea mai benefică pentru copii și mame.
Și apoi și vouă, oamenilor mari, nu vă place să adormiți în brațele soțului sau ale soției? Nu toți avem nevoie de dragoste si apropiere?
Nu uita, somnul este un proces normal și evolutiv, adică se schimbă pe măsură ce copiii cresc și se dezvoltă. Nu este ceva ce poti preda unui/învăța un copil.
În primele luni de viață, bebelușii se trezesc de multe ori (micro-treziri) pentru că trebuie să mănânce, să vadă dacă mama sau tatăl lor este în jur și pentru că au nevoie de stimulare. Dacă ar dormi ore lungi ar fi periculos pentru supraviețuirea lor. În timp, între 2 și 5 ani, aceste treziri devin din ce în ce mai puțin necesare.
Este obișnuit și normal ca cei mici să nu dorească să doarmă singuri. Nu uita, ce se naște din dragoste se crește cu dragoste.
Câteva resurse importante privind somnul bebelușilor găsiți mai jos:
James McKenna Mother-Baby Behavioral Sleep Laboratory
Dormir sin lágrimas. Rosa Jové. La esfera de los libros. Madrid, 2006
https://sarahockwell-smith.com/2017/07/24/the-rollercoaster-of-real-baby-sleep/ http://llwynrt.legtux.org/laisserpleurer.pdf
Buna!
De mare ajutor articolul!
Daca se poate am mare ajutor de îndrumări. Sunt mama pentru a doua oară si credeam ca ma descurc bine după prima experiență cu succes la primul copil. Am lasat de-o parte toate “sfaturile” învechite si o perioadă bună (18luni mai exact) m-am bucurat de co sleeping si alaptare la cerere. Am început si înțărcarea odată cu varsta de 17luni, care s-a dovedit mult mai dificilă. Copilul plânge foarte mult, chiar țipă, aparent “din orice” si reușește sa adoarmă cu greu chiar si in brate. De multe ori si tinut in brate se zbate. Cred ca am gresit cumva cu înțărcarea. Lasandu-l oricat voia si oricand simtea nevoia, mai ales pe timp de noapte. Recent i-am lasat doar masa de seară (de cateva săptămâni) numai ca el se trezește noaptea si de 3-4 ori si vrea san, plânge incredibil de tare si nu se liniștește dacă nu primește. S-a obișnuit să folosească sânul ca pe suzeta. Nu reușesc să-mi dau seama cum să il ajut să se dezvete. Am vrut să il las de mai putine ori, astfel încât sa fac trecerea treptat. Dar el nu acceptă lapte din biberon, cana sau orice altceva pe timpul nopții in afară de san. De la mine se vede ca o dependenta si a devenit foarte obositor.
Are aceste crize de plans, extrem de des si se manifestă cu trantit pe jos, contorisionat si urlat la maxim. Ele se declanseaza la orice si aproape ca nu mai stiu ce metodă sa-l folosesc sa-i diatrag atentia ca sa se poată linisti. N-am idee daca toate astea se întâmplă doar de la înțărcat sau mai sunt si alte motive, dar simt ca cedez.