Matrescența – Transformarea nevăzută a femeii în mamă?

Prima oară când am auzit ce este matrescența, eram la un eveniment online, prin 2019, un club al mamelor organizat de un psiholog spaniol. Ceva a făcut clic în mintea mea și am început să aprofundez subiectul. Așadar, vă livrez și vouă ceea ce am înțeles.

 Matrescența este procesul psihologic, emoțional și identitar prin care trece o femeie atunci când devine mamă. Acest concept a fost introdus de antropoloaga Dana Raphael în anii ’70, aceeași cercetătoare care a popularizat termenul „doula” și a studiat impactul tranziției spre maternitate asupra sănătății mentale a femeilor. La un oarecare nivel, matrescența este comparabilă cu adolescența, deoarece implică schimbări majore la nivel hormonal, emoțional și social. Cu toate acestea, în timp ce pubertatea este recunoscută și acceptată ca o etapă firească a vieții, matrescența rămâne adesea neînțeleasă și subestimată.

Într-un studiu publicat în Harvard Review of Psychiatry, cercetătoarea Aurelie Athan a readus în atenția comunității științifice conceptul de matrescență, subliniind importanța recunoașterii acestei transformări pentru sănătatea mentală a mamelor. Ea evidențiază că procesul de devenire a unei mame nu se oprește la naștere, ci continuă în lunile și anii care urmează, necesitând susținere și înțelegere din partea familiei și a societății.

În România, folosim termenul de lăuzie, termen tradițional folosit în România pentru perioada de 6-8 săptămâni postpartum, în care corpul femeii se recuperează fizic după naștere.

Conform DEX, lăuză [At: BIBLIA (1688) 632²/49 / V: (îvp) lăhu~, (îvr) lehusă, lehu– / Pl: ~ze / E: ngr λεχοῦσα] 1 sf Femeie în primele 6-8 săptămâni după o naștere, până la restabilirea sănătății. 2-3 sf, af (Femeie) care tocmai a născut Si: (reg) chendilă. 4 sf (Fig) Femeie a cărei sănătate este precară. 5 sf (Îrg) Femeie bolnavă.

Acest termen se concentrează mai mult pe aspectele biologice și fiziologice ale post-partumului, incluzând schimbările hormonale, vindecarea uterului și cam atât. Putem spune că lăuzia este o etapă fizică esențială a matrescenței, dar matrescența merge mult dincolo de această perioadă, incluzând aspectele emoționale și psihologice ale tranziției către maternitate.

Cum se manifestă matrescența?

Matrescența nu este doar o schimbare biologică, ci și o reconfigurare profundă a identității. Aceasta poate include:

• Fluctuații emoționale – De la bucurie intensă la anxietate și incertitudine, emoțiile unei mame pot fi contradictorii și intense.
• Schimbări în percepția de sine – Multe femei simt că își pierd identitatea anterioară și trebuie să își regăsească locul în lume.
• Impact asupra relațiilor – Maternitatea poate schimba dinamica în cuplu și relațiile cu prietenii sau familia extinsă.
• Presiunea socială și culturală – Așteptările nerealiste despre cum „ar trebui” să fie o mamă pot duce la sentimente de vinovăție și inadecvare.

Aceste transformări sunt mereu accentuate de privarea de somn, de dificultățile în alăptare și mai ales, de lipsa unui sistem de suport eficient. Pentru că nu este necesar un sat pentru a crește un copil, ci pentru a susține o mama să o facă.

Însă, Aurelie M. Athan nu scoate în evidență doar partea provocatoare a matrescenței, ci identifică mai multe oportunități ale matrescenței, văzute ca aspecte pozitive ale transformării materne:

1. Redefinirea identității – Matrescența oferă femeilor șansa de a-și regândi valorile, prioritățile și sensul existențial. Această transformare poate duce la o versiune mai autentică a sinelui.
2. Creșterea inteligenței emoționale – Procesul de devenire a mamei stimulează empatia, răbdarea și abilitatea de a citi și răspunde la emoțiile celor din jur.
3. Îmbunătățirea relațiilor interpersonale – Deși poate fi o perioadă de distanțare față de vechi prietenii, matrescența aduce oportunitatea de a forma conexiuni mai profunde cu alte mame și de a cultiva relații mai autentice.
4. Dezvoltarea unei reziliențe crescute – Mamele devin mai puternice psihologic, învățând să gestioneze stresul, nesiguranțele și schimbările neprevăzute.
5. Crearea unui model pozitiv pentru copil – Conștientizarea propriilor traume transgeneraționale și vindecarea acestora pot rupe tiparele negative, influențând pozitiv generațiile viitoare.
6. Reconectarea cu corpul și intuiția – Maternitatea oferă o oportunitate unică de a învăța să asculți și să ai încredere în propriul corp, mai ales în ceea ce privește instinctele materne.
7. Redefinirea succesului și a împlinirii personale – Mamele pot descoperi noi sensuri ale succesului, care nu mai sunt bazate doar pe carieră sau validare externă, ci pe conexiune, prezență și iubire.

Și cred ca, exact cum subliniază autoarea,  în loc să vedem matrescența doar ca o provocare, ar trebui să o recunoaștem ca o etapă firească de creștere personală și maturizare emoțională. Dar ce greu e, nu-i așa?

Acum, întrucât eu aici scriu multe despre alăptare, vreau să menționez și impactul acestei etape asupra alăptării.

Perioada postpartum este un moment de vulnerabilitate extremă, în care sprijinul adecvat poate face diferența între o tranziție echilibrată și una copleșitoare. Pentru sfaturi despre cum să te adaptezi în primele zile acasă cu bebelușul, citește articolul Sindromul primei nopți acasă cu bebelușul.

Studiile arată că mamele care primesc sprijin emoțional și informații corecte despre alăptare au rate mai mari de succes și sunt mai puțin predispuse la depresie postpartum.

În plus, alăptarea în sine poate influența matrescența. Procesul de hrănire la sân stimulează eliberarea oxitocinei, hormonul atașamentului, care ajută la crearea unei legături puternice între mamă și copil. Cu toate acestea, presiunea de a face din alăptare o „ poveste perfectă” și lipsa unor resurse reale de suport pot transforma această experiență într-o sursă de stres.

Și acum ajungem la realitate și anume, cum putem sprijini mamele în procesul de matrescență?

În primul rând prin recunoașterea matrescenței ca un proces natural și complex, acesta este primul pas spre îmbunătățirea sănătății emoționale a mamelor. Și bineînțeles, câteva modalități prin care societatea și familia pot oferi sprijin real:

• Normalizarea discuțiilor despre matrescență – Este esențial ca mamele să înțeleagă că ceea ce simt este normal și că nu sunt singure în această călătorie.
• Acces la specialiști – Sprijinul unui psihoterapeut specializat în sănătatea mentală perinatală poate fi esențial pentru mamele care se confruntă cu anxietate sau depresie postpartum.
• Crearea de comunități de suport – Grupurile de sprijin pentru mame, fie ele online sau offline, pot oferi un spațiu sigur pentru împărtășirea experiențelor.
• Educație despre alăptare și îngrijirea postpartum – O mamă informată va avea mai multă încredere în alegerile sale și se va simți mai puțin presată de standardele nerealiste promovate de social media.

Matrescența este o perioadă de transformare profundă, dar adesea trecută cu vederea. Recunoașterea acestui proces și oferirea unui suport adecvat poate face diferența în viața unei mame, contribuind la sănătatea ei emoțională și la bunăstarea copilului. Prin educație, sprijin comunitar și acces la resurse corecte, putem ajuta mamele să navigheze această etapă cu mai multă încredere și echilibru.

În final, maternitatea nu ar trebui să fie o călătorie solitară. Cu cât înțelegem mai bine matrescența, cu atât putem construi un sistem mai solid de susținere pentru mame, astfel încât ele să se simtă văzute, apreciate și sprijinite.

Referințe:

„A critical need for the concept of matrescence in perinatal psychiatry”, publicat de Aurelie M. Athan în Frontiers in Psychiatry.