Încă dinainte de a naşte, pe când mă documentam în legătură cu subiectul, ştiam că alăptarea este mai mult decât hrană pentru bebeluşi, puii de om sugând nu doar de foame, ci şi pentru confortul lor emoţional. Erau citate o serie de studii prin care s-a demonstrat că atingerea mamei şi mişcările reflexe pe care le fac în timpul suptului îi ajută pe cei mici să se simtă în siguranţă, să se liniştească, iar pe termen lung, beneficiile s-ar părea că sunt şi mai mari : crearea unui ataşament securizant faţă de mamă, stimă de sine crescută şi (contrar prejudecăţilor), un grad mai mare de autonomie.
Informaţia asta am adăugat-o acolo, undeva, la bagajul meu de cunoştinte legate de beneficiile alăptării, însă recunosc că nu i-am acordat o însemnătate prea mare, întrucât, aşa cum era de aşteptat, în primele luni după naştere, nu mi-a mai ars de „subtilităţi”, fiind prea ocupată cu aspecte mai concrete din cotidianul meu de proaspătă mămică : cum ataşez corect copilul, care e poziţia ideală de alăptat când ai nişte sâni mici, cum scap de mameloanele de silicon, dacă bebe s-a săturat sau nu, cât de des îi dau să sugă, ori cum va fi după ce îi vom tăia frenul.
De-abia când copilul avea vreo 7 luni, când alăptatul intrase într-o rutină, iar eu renunţasem să-l mai cântăresc pe pui duminică de duminică la aceeaşi oră, ca să văd dacă a luat cum trebuie în greutate, am ajuns să descopăr, ce vrea să spună de fapt afirmaţia aceea, pe care o citisem eu, mai demult, şi anume că bebeluşii nu sug doar de foame.
De atunci şi până în prezent, am avut parte de nu ştiu câte situaţii în care laptele matern s-a dovedit a fi un fel de poţiune magică. Pentru puiul meu, sânul mamei este locul unde adoarme cel mai liniştit (bine, uneori, nu chiar aşa de liniştit, că are o lume întreagă de descoperit, iar somnul e pierdere de timp) şi unde readoarme aproape instantaneu, noaptea, când se trezeşte de nenumărate ori, din cauza vreunui dinte care nu-i dă pace sau a unui pavor nocturn care îi tulbură somnul cuminte. Atunci când se loveşte, vine fuguţa la sân, printre lacrimi şi suspine şi nu acceptă altfel de alinare. Când are nasul înfundat şi nu poate dormi bine noaptea, se încăpăţânează să stea cu orele la sân, deşi asta îi produce un disconfort fizic vizibil, căci respiră şi mai greu sugând, în poziţie (semi)orizontală. Când îi trebuie curaj în faţa unor situaţii noi, tot la sân vine ; suge atunci când vin necunoscuţi în vizită, suge înainte de pronunţa pentru prima dată un cuvânt nou, suge când e speriat şi îsi doreşte să treacă peste frică. E ca la unii oameni, care înainte de a ţine un discurs sau de a urca pe scenă, iau o duşcă, aşa, să-şi facă curaj. La fel şi puiul, tot o „duşcă” pentru curaj, dar de lapte. Apoi, totul e posibil, lucrurile se văd altfel, iar el se simte capabil şi curajos. Pe la 11 luni a primit în dar un căţel de pluş, care, atunci când lătra, îl speria de mama focului. Nu am inistat să se joace cu el, aşa că noua jucărie a rămas abandonată pe un raft, în sufragerie. La un moment dat, vine T. la mine în braţe arătând cu degetul spre… „fiară”. Uimită de dorinţa lui, i-am adus căţelul buclucaş, pe care a pus mâna ezitant, apoi, încrezător, l-a pornit şi s-a jucat cu el. Asta în timp ce sugea! J La fel face când aude un zgomot nou: se opreşte din joacă, vine în braţe, la sân, suge de vreo două ori şi apoi îşi vede de treabă, liniştit. Cât de mult înseamnă pentru el!
„Dacă el se linişteşte aşa de repede la sânul meu, am gândit eu, trebuie că e ceva de capul meu”. Un gând care îmi dă încredere că fac ceea ce trebuie, îmi creşte stima de sine şi mă face să mă simt puternică, iar toate astea contează mult atunci când eşti copleşită de îndoieli sau când ai impresia că perioada asta grea pe care o traversezi acum nu se mai termină. E minunat cum funcţionează mecanismul ăsta, nu? Copilul suge, iar eu prin asta îi dau curaj şi îl liniştesc. La rândul meu, eu, mama, mă încarc cu încredere în forţele proprii tocmai pentru că-l văd pe el alinat, vesel, sigur pe el. Pentru că a supt…
Sursa foto: httpsen.m.wikipedia.orgwikiFileBreastfeeding_baby.jpg
