Ți s-a întâmplat ca, atunci când micuțul tău suge, să vrea să apuce celălalt sfârc și să-l mângâie, ciupească? Dacă ți se întâmplă asta, hai să-ți spun că nu ești singura, nu ar trebui să fii îngrijorată! Asta pățesc majoritatea femeilor, iar mamele i-au dat acestui reflex un nume tare haios – butonat!
„Butonatul” sau joaca cu sfârcul liber este, de obicei, un act spontan și involuntar al bebelușului, care are loc atunci când acesta suge.
Suptul vine însoțit de alte comportamente și, pe lângă faptul că oferă hrană, contribuie la sentimentul de siguranță, afecțiune și consolidarea unei bune legături între mamă și copilul ei. Bebelușul care suge își dezvoltă abilitățile motorii și cognitive și interacționează cu sânii mamei ( ai săi, de fapt) într-un mod din ce în ce mai complex. Aici apare reflexul de ,,acordare”, ca atunci când butonezi radioul pentru a găsi postul favorit, exact așa, în timp ce suge dintr-un sân, bebe apucă mamelonul celuilalt, întorcându-l de parcă ar căuta un post de radio. Nu degeaba spaniolii denumesc acest reflex ,,RADIOTETA”.
Este ceva total instinctiv, copilul o face pentru a stimula eliberarea laptelui (reflexul de ejecție) din acel sân; ba mai mult, pe măsură ce copilul crește, el nu își mai folosește doar gura ca pe un ,,organ” principal pentru a stimula fluxul de lapte, ci și își folosește și mâinile pentru a face acest lucru. Acest comportament este programat pentru a stimula producția de lapte. Oxitocina este implicată în acest proces deoarece, atunci când sânul este stimulat, creierul mamei eliberează hormonul menționat, care favorizează producția de lapte. Pe lângă răspunsul fiziologic la acest gen de mângâiere, „butonarea” sânului mamei îl distrage și îl distrează pe micuț în timpul hrănirii, ba chiar îl și liniștește. De aceea, multe femei își lasă micuții să folosească aceste mângâieri ca metodă de relaxare.
Deși intenția bebelușului nu este să îi facă rău mamei, acest obicei larg răspândit și aparent inofensiv poate fi puțin enervant și chiar dureros, mai ales pe măsură ce copilul capătă putere.
Pentru unele femei este iritant, disperant, ajung să nu își mai dorească să alăpteze din această cauză. Multe mame sunt deranjate, in special când sunt în public, și cei mici încercă să-i caute sânul și să-și bage mâna prin bluză. Imaginați-vă, dacă pentru mulți simplul fapt de a alăpta în public este o ofensă, ce pot spune în legătură cu acest reflex! Dar, crede-mă pe cuvânt că nu este o grosolănie sau un capriciu de-al copilului tău, nici chiar un act „interzis”, este doar o nevoie de conectare cu persoana care l-a adus în această lume dându-i viață.
Desigur, dacă te simți inconfortabil, trebuie doar să-l anunți, să pui limite, cu cea mai mare tandrețe din lume.
Alăptarea bazată pe sacrificiu necondiționat și, în special, sacrificiu de sine, departe de nevoile materne, nu este ceea ce caut să promovez. Butonatul nu este deloc un lucru rău, dar este important să vă conectați cu propria dorință, plăcere și neplăcere; și, în acest fel, să construiți limite iubitoare.
Strategii pentru a evita acest obicei
- O modalitate de a încerca să eviți această practică este distragerea atenției micuțului, stimulând contactul vizual, cântându-i sau vorbind cu el, ținându-i mâna sau oferindu-i vreun obiect de ținut în brațe în timp ce îl hrănești;
- Oferă-i o jucărie pe care să o atingă sau să o îmbrățișeze. Colierele haioase din silicon, pentru alăptare, mi se par a fi foarte eficiente în acest scop, sunt colorate și distrag atenția, dar ai grijă ca acestea să nu fie realizate cu piese care să poată fi demontate și pe care bebelușul să le poată băga în gură.
- Explică-i copilului că este corpul tău și că nu este plăcut. Dacă e ceva care te deranjează, încearcă să nu suporți fără motiv.
- Scoate-i ușor mâna mică și acoperă sânul din care nu alăptezi .
- Taie întotdeauna unghiile bebelușului, scurt.
Dacă niciuna dintre cele de mai sus nu funcționează, poți alege să folosești sutiene mai greu de desfăcut, cum ar fi sutienele sport, care oferă mai mult suport și sunt mai greu de îndepărtat.
Încearcă să nu țipi sau să ridici vocea (bebeluşul se poate speria sau, dacă vede o reacţie ieșită din comun a mamei, ar putea deveni și mai determinat să repete ce a făcut doar pentru a vedea din nou acea reacție).
Redirecționarea acestor comportamente ale bebelușilor nu este, de obicei, ceva complicat; într-adevăr, ruperea acestui obicei la copiii mai mari poate fi o provocare; unii continuă să „butoneze” sânul mamei chiar și după înțărcare. În acele momente este important să îi explici copilului că atingerile care se pot transforma în ciupituri te fac să te simți inconfortabil și ar trebui să îi ceri deschis să nu o mai facă.
De reținut: acest lucru nu funcționează, de obicei, de la început, nu este pe sistem de magician TIRIBAM- TIRIBUM, ci mai degrabă este o construcție dinamică în care căutăm diferite moduri de relaționare cu bebelușii și copiii. Poate că încetează să o facă pentru un timp, apoi încearcă din nou.
Un copil care a supt câțiva ani nu uită peste noapte că sânii mamei l-au liniștit, l-au hrănit, i-au înlăturat temerile și necazurile, l-au ajutat să doarmă etc. Poate, din acest motiv, el își păstrează o vreme obiceiul de a atinge sânii mamei în momentele de anxietate și la culcare.
Ca specialist în lactație umană, consider că micuții care fac asta după înțărcare își construiesc o etapă intermediară către înțărcarea finală și este inutil să îi oprim, întucât poate provoca conflicte între mamă și copil, precum și momente inutile de anxietate. Acest comportament va înceta treptat și te asigur că fiica sau fiul tău nu va mai fi interesat/ă, la nesfârșit, de sânii tăi.
