Alaptarea A - Z Probleme frecvente Resurse

Alăptarea și icterul

Câte dintre proaspetele mămici nu au în inima lor măcar o urmă de teamă și emoție atunci când vine vorba despre icterul bebelușului, fie el alăptat sau nu?! Cu atât mai mult, în cazul bebelușului alăptat teama crește proporțional cu toate miturile încă propagate pe alocuri, din nefericire, în cadrul personalului medical, care deseori, în loc să asigure un context favorabil pentru ca alăptarea nou-născutului să se bucure de reușită, tinde să manifeste multă rezervă în anumite cazuri, cum este și cel al unui bebeluș icteric, ba chiar să inoculeze mamei că formula de lapte praf este cu mult superioară și benefică, în comparație cu laptele ei, sfârșind astfel, voit sau mai puțin intenționat, prin a sabota alăptarea încă din fașă.Așadar, mai jos vă vom reda un articol edificator al doctorului Jack Newman*, în persoana căruia se îmbină, spre folosul atâtor mame și bebeluși din lumea întreagă, două specialități valorificate la maximum de acesta: cea de medic pediatru și cea de specialist în alăptare.

Icterul este cauzat de o acumulare în sânge a bilirubinei, un pigment galben care rezultă din descompunerea celulelor roșii îmbătrânite. Este normal pentru acestea să se descompună, însă bilirubina formată nu creează în mod natural icter, întrucât ficatul o metabolizează și o elimină prin intestin. Bebelușul nou-născut devine totuși, destul de des, icteric în primele câteva zile deoarece enzima produsă de ficat, care metabolizează bilirubina, este relativ imatură. În plus, bebelușii nou-născuți au mai multe celule roșii decât adulții, făcând, deci, ca să se descompună mai multe în același timp; de asemenea, multe dintre aceste celule sunt diferite de celulele roșii mature și nu trăiesc la fel de mult. Toate acestea înseamnă că în corpul nou-născutului va fi produsă mai multa bilirubină. Dacă bebelușul este prematur sau stresat în urma unei nașteri dificile sau are unul dintre părinți diabetici sau în organismul lui se descompune un număr mai mare de celule roșii decât este normal (după cum se poate întâmpla și în incompatibilitatea Rh de sânge), nivelul bilirubinei poate crește mai mult decât cel obișnuit.

Cum este produsă bilirubina din celulele roșii care mor

Trebuie accentuat faptul că bilirubina are o reputație reanemeritată. Ea este un spectator/asistent nevinovat, blamat pentru leziuni ale creierului, când, de fapt, problema nu este bilirubina, ci multitudinea de circumstanțe care au permis ca ea să intre în creier. Lipsa acută de oxigenare când bebelușul este asfixiat sau anemia severă cauzată de descompunerea accelerată a celulelor roșii, incompatibilitatea Rh sau incompatibilitatea ABO, care sunt, de asemenea, asociate cu perturbări metabolice cauzează dezechilibrele care permit bilirubinei să pătrundă în creier și i-au făcut pe medici să creadă că bilirubina în sine reprezintă problema. De fapt, bilirubina este un antioxidant și chiar protejează bebelușul de leziuni.

Cea mai comuna cauză a unor niveluri peste limita normală ale bilirubinei în primele zile de viață nu este laptele matern, ci mai degrabă faptul că bebelușul nu se hrănește eficient,neprimind cantitatea adecvată de lapte matern. Deși introducerea formulei, mai ales prin biberon, funcționează în reducerea nivelului de bilirubină, ea interferează cu alăptarea pentru că biberonul îl obișnuiește pe bebeluș cu o atașare deficitară, care apoi cauzează mamei răni ale sânului și duce la o cantitate insuficientă de lapte primită de bebeluș de la sân. Rezolvarea problemei constă în ajutorul potrivit pe care proaspăta mamă trebuie să îl primească pentru eficientizarea alăptării și, doar dacă bebelușul continuă să nu primească suficient lapte matern, se poate lua în considerare suplimentarea, oferită cu ajutorul SNS-ului, la sân.

DOUĂ TIPURI DE ICTER

Ficatul modifică bilirubina așa încât ea să fie eliminată din corp (bilirubina modificată este acum numită conjugată, cu reactivitate crescută sau bilirubina hidrosolubilă-toți cei trei termeni înseamnă, în esență, același lucru). Dacă, totuși, ficatul funcționează slab, cum se întâmplă în timpul unor infecții sau tuburile care transportă bilirubina în intestin sunt blocate, această bilirubină modificată se poate acumula în sânge și poate, de asemenea, să cauzeze icter. Când se întâmplă asta, bilirubina modificată apare în urină, pe care o colorează spre maroniu. Această urină maronie este un indiciu important că icterul respectiv nu este unul comun. Icterul cauzat de bilirubina conjugată este întotdeauna anormal, deseori grav și chiar pune în pericol viața, necesitând investigații amănunțite și urgente. Cu excepția cazurilor unor boli metabolice extrem de rare, alăptarea poate și ar trebui să continue.

Acumularea de bilirubină înainte de a fi modificată de către enzima ficatului poate fi normală, „icter fiziologic” (această bilirubină se numește neconjugată, solubilă în grăsimi sau indirectă). Icterul fiziologic începe undeva în a doua zi de viață a bebelușului, ia amploare în a treia sau a patra zi și apoi începe sa dispară. Totuși, poate fi vorba și de alte condiții care pot necesita tratament, care pot cauza o exagerare a acestui tip de icter. Pentru că aceste condiții nu au nici o asociere cu alăptarea, ea ar trebui să continue. Dacă, spre exemplu, bebelușul are icter sever cauzat de descompunerea rapidă a celulelor roșii, acesta nu este un motiv de a-l lua de la sân. Alăptarea trebuie sa continue într-o astfel de circumstanță.

Așa-zisul icter al laptelui matern

Există o condiție numită frecvent ”icterul laptelui matern”/”icter de alăptare”. Nimeni nu știe care este cauza acestuia. Pentru a primi acest diagnostic, bebelușul ar trebui sa fie în vârstă de cel puțin o săptămână, deși, interesant, mulți bebeluși cu icter al laptelui matern au avut de asemenea icter fiziologic accentuat. Bebelușul ar trebui să ia bine în greutate, să fie alăptat exclusiv, cu scaune numeroase, multe gaze, urină limpede și stare generală bună. Într-un asemenea context, bebelușul are ceea ce unii numesc icter al laptelui matern, deși, ocazional, infecțiile urinare sau o funcționare mai slabă a glandei tiroide a bebelușului, precum și alte câteva boli mai rare pot cauza același tablou. Icterul laptelui matern atinge apogeul la 10-21 de zile, dar poate dura două sau trei luni. Icterul laptelui matern este normal. Alăptarea nu necesită întrerupere aproape niciodată, nici măcar pentru o perioadă scurtă de timp. Foarte ocazional este necesar vreun tratament, cum ar fi fototerapia. Da, întreruperea alăptării pentru o zi sau două va reduce bilirubina, dar o zi sau două de hrănire cu biberonul poate rezulta dificultăți mari în alăptare. Unii bebeluși au refuzat să se atașeze la sân după 24-48 de ore de hrănire cu biberonul. Nu există vreo dovadă că acest tip de icter cauzează vreun fel de problemă pentru bebeluș. Alăptarea trebuie oprită „pentru stabilirea unui diagnostic”. Dacă bebelușul chiar merge bine fiind alăptat exclusiv, nu există absolut nici un motiv să fie oprită alăptarea sau să se dea supliment, nici chiar dacă suplimentarea s-ar face cu un SNS. Noțiunea că este ceva în neregulă cu bebelușul icteric vine din faptul că bebelușul hrănit cu formulă este „modelul” care se crede a descrie hrănirea normală a copilului, model care este impus și asupra bebelușului alăptat. Această abordare, aproape universală printre toți specialiștii din domeniul sănătății, răstoarnă, de fapt, orice logică.Asadar, bebelușul hrănit cu formulă este rareori icteric după prima săptămână de viață, și atunci când este, adesea e ceva în neregulă. Prin urmare, bebelușul care are așa numitul icter al laptelui matern, reprezintă o îngrijorare și „trebuie făcut ceva”. Totuși, în experiența noastră, cei mai mulți bebeluși alăptați exclusiv, care sunt perfect sănătoși și iau în greutate bine, continuă să fie icterici până la 5-6 săptămâni de viață și chiar mai târziu. Întrebarea, de fapt, ar trebui să fie dacă este sau nu normal să nu fie icterici și dacă această lipsă a icterului este ceva îngrijorător.

Nu opriți alăptarea pentru „icterul laptelui matern”! Acesta nu necesită tratament. Este normal!

Icterul cauzat de lapte matern insuficient

Daca bebelușul nu primește suficient lapte matern, pot apărea niveluri mai ridicate de bilirubină, pentru perioade mai lungi. Aceasta se poate întâmpla din cauză că lactația mamei se instalează mai greu (dar dacă bebelușul se hrănește corespunzător în primele zile, nu ar trebui să fie nici o problemă) sau pentru că protocoalele spitalului limitează alăptarea sau, cel mai probabil, bebelușul nu se atașează bine și, prin urmare, nu beneficiază de tot laptele disponibil. Când bebelușul primește prea puțin lapte, mișcările intestinale tind să fie deficitare și rare, așa încât bilirubina care se aflăîn intestin este resorbită înapoi în sânge în loc să fie eliminată din corp odată cu mișcările intestinale. Bineînțeles, cel mai bun mod de a evita icterul cauzat de laptele matern insuficient este să facem ca alăptarea să înceapă cum se cuvine. Categoric, prima abordare a acestui tip de icter nu este îndepărtarea copilului de la sân sau hrănirea cu biberonul. Dacă bebelușul suge bine, hrănirile mai dese pot fi suficiente pentru a coborî nivelul bilirubinei mai repede, deși, de fapt, nu este neapărat ceva de făcut. Dacă bebelușul nu se hrănește corespunzător la sân, a-l ajuta să se atașeze mai bine îi poate permite să sugă eficient și să primească, în consecință, mai mult lapte. Compresia sânului pentru a mări cantitatea de lapte care ajunge la bebeluș poate ajuta. Dacă nici îmbunătățirea atașării și nici compresia sânului nu ajută, un SNS ar fi indicat pentru hrăniri suplimentare.

Fototerapia

Fototerapia face să crească aportul necesar de lichide al bebelușului. Dacă acesta se hrănește eficient de la sân, această nevoie crescută poate fi satisfăcută alăptându-l mai des. Totuși, dacă se resimte nevoia unei cantități mai mari de lichide, este recomandată folosirea unui SNS pentru a suplimenta, preferabil, tot cu lapte matern, lapte matern muls amestecat cu apă și zahăr sau chiar și numai apă cu zahar, decât formulă de lapte praf.

sursa foto: www.romper.com

Ca o concluzie a acestui articol atât de bogat în informație și în argumentede factură medicală, menite să acorde întregului proces de alăptare importanța covârșitoare pe care o merită, dar care este mult prea adesea știrbită sub pretextul ”binelui bebelușului”, nouă nu ne rămâne decât să vă sfătuim să vă alegeți cu cea mai mare atenție sursele de informare pentru primele zile și luni după sosirea bebelușului în viața voastră. Este esențial să conștientizați că dacă ați întâlnit sau veți întâlni recomandarea grăbită și nedocumentată de a întrerupe alăptarea în cazul unui bebeluș icteric, cel mai bun sfătuitor vă poate fi ori un medic pediatru susținător al alăptării, ori un consultant în alăptare,care va ști să identifice cu multă precizie care este cea mai bună soluție pentru ca atât mama, cât și bebelușul să aibă un parcurs linîn această călătorie uneori grea, dar atât de împlinitoare a alăptării.

*Versiunea originala, in limba engleza a articolului, poate fi consultata aici:

2 comentarii

  1. Piscan Nicoleta spune:

    Sunt informații extrem de utile și de necesare, un ghid de orientare adaptat societății actuale.
    Mulțumim!

    1. Loredana spune:

      Si eu va multumesc pentru apreciere.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *