Alaptarea A - Z Resurse

Alăptarea pe mapamond – protejată sau descurajată?

Pe 1 iulie 2021 a fost publicată în Monitorul Oficial Legea nr 182/2021 cu privire la prevenirea discriminării mamelor care alăptează, precum şi combatarea încălcării dreptului la hrană al copiilor. Pe scurt, legea alăptării în public, care sancţionează cu amenzi de până la 2000 de lei persoanele fizice sau jurdice care sabotează mamele ce îşi hrănesc copilul la sân în spaţiul public. Şi, deşi în România, nu aceasta era mare problemă din calea alăptării, această lege poate fi văzută ca o încurajare pentru acele mame care se fereau să alăpteze în public, şi deci un pas înainte în normalizarea alăptării.

Într-un raport din 2018, intitulat Breastfeeding, a Mother’s Gift for every Child, UNICEF aminteşte că ratele diferite ale alăptării pe glob se explică prin existenţa, în fiecare ţară, a unui context mai mult sau mai puţin favorabil alăptării, cum ar fi: aplicarea unor politici guvernamentale care susţin concediul de creştere şi îngrijire a copilului sau protejarea prin lege a alăptării în public, restricţii impuse marketingului de lapte praf, asistenţa oferită de un consultant specializat  şi de personalul medical, sprijinul oferit de alte mame, de familie şi în special de soţi/parteneri.

sursa foto: www.npr.org

Într-adevăr, ratele alăptării pe glob sunt diferite, la fel cum sunt şi legislaţia aferentă dar şi modul în care acest act este perceput de fiecare cultură în parte. De exemplu, în Sri Lanka sau Turkmenistan, unde rata îniţierii timpurie a alăptării este de peste 90%, susţinerea şi promovarea „spitalelor prietene ale copilului” (cele care susţin realmente alăptarea încă din prima oră de viaţă a bebeluşului, cu tot ceea ce implică aceasta: educarea proaspetelor mămici, bebeluş care stă în permanenţă lângă mama lui, fără lapte praf, cu excepţia cazurilor în care este nevoie, din motive medicale) a fost principalul factor care a condus la acest procent aproape de maximum al bebeluşilor hrăniţi la sân. În Filipine, printr-un aşa-zis „cod al laptelui” mamele sunt încurajate să alăpteze până la doi ani şi chiar şi după, iar reclamele la lapte praf sunt interzise.  In restul statelor din Asia, alăptarea pare a fi susţinută peste tot, cu rate mai mai sau mai mici ale bebeluşilor alăptaţi, iar alăptatul în public general acceptat, în majoritatea statelor, cu câteva exceptii, printre care Arabia Saudită ori Bali, unde acest gest este considerat  inacceptabil şi ofensator.  Diametral opusă este situaţia în Mongolia, unde copiii sunt alăptaţi cât mai mult, peste 2 ani, nu există pudoare legată de alăptarea în locurile publice, şi , ca o curiozitate a mongolezilor,  laptele de mamă este uneori consumat chiar şi de adulţi, fiind considerat vindecător, sau dat la schimb pentru alte produse de consum.

Mai aproape de noi, în bătrâna Europă, alăptarea este destul de bine protejată din punct de vedere legal, însă, în practică, situaţia este foarte diferită de la ţară la alta, probabil şi sub influenţa concepţiilor culturale. Astfel, în Suedia sau Norvegia, rata bebeluşilor alăptaţi exclusiv în primele luni de viaţă este de aproximativ 90%, iar alăptatul în public este acceptat, indiferent de loc. Pe de altă parte, Franţa are printre cele mai mici rate ale alăptării, iar hrănirea la sân a copilului în public este rară, deşi este permisă din punct de vedere legal.

În America de Nord, aproape toate statele se laudă că protejează şi susţin alăptarea, iar imaginea unui copil hrănit la sân într-un loc public este în general acceptată cu deschidere. Totuşi , uneori, concediul maternal prea scurt sau inflexibilitatea angajatorilor faţă de mamele care au revenit la serviciu şi alăptează, pun multe mame în situaţia de a-şi înţărca micuţii.

În Canada, deşi procentul mamelor care îşi alăptează exclusiv bebeluşii nu este prea mare (aprox 20 %), alăptarea este încurajată şi promovată de mai multe organizaţii non-guvernamentale, femeile fiind încurajate să alăpteze oriunde, fără a simţi că sunt judecate sau criticate.

Pe continentul african , alăptarea este percepută ca un act firesc în aproape toate ţările, aşa că multe mame pot fi văzute alăptându-şi pruncii în public, sânii neavând, în multe dintre culcturile africane, conotaţie sexuală. Totuşi, în state precum Egiptul, puţine mame alăptează, iar pentru această situaţie sunt responsabili mai mulţi factori: lipsa ajutorului în alăptare şi a unei informări corecte, concediu de maternitate prea scurt ori prejudecăţile.  De exemplu, conform unei credinţe populare răspândite printre mamele de aici, colostrul , laptele de început, atât de dens şi bogat în nutrienţi, este nociv pentru bebeluş şi ar trebui aruncat.

sursa foto: www.unicef.org

În Autralia există încă din 1984 o serie de legi anti-discriminare  care protejează mamele care alăptează în public, iar acceptarea din partea comunităţii este din ce în ce mai mare în ultimii ani .

Închei cu exemplul Braziliei, unde, în ultimele decenii, în urma unei politici pro-alăptare extrem de intense şi susţinute, guvernul a reuşit reducerea cu aproximativ 70 % a mortalităţii infantile şi crearea celei mai mari bănci de lapte matern din lume, de care au beneficiat nu mai puţin de 1,8 milioane de nou-născuţi între 2009 şi 2018. Concluziile le trageţi voi. Eu spun doar: Hai că se poate!

sursa foto: www.brightthemag.com

Surse citate:

-raportul UNICEF, Breastfeeding, a Mother’s Gift for every Child (2018) https://www.unicef.org/reports/breastfeeding

Breastfeeding in Public: A Global Review of Different Attitudes towards It, publicat în Journal of Pediatrics and Neonatal Care  https://medcraveonline.com/JPNC/breastfeeding-in-public-a-global-review-of-different-attitudes-towards-it.html

– Breastfeeding Promotion and Support Policies in Brazil, disponibil aici: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC6629590/

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *