Alăptarea este o relație care necesită bunăvoința ambelor persoane.
Ce se întâmplă când una dintre cele două persoane nu se simte confortabil?
Astăzi vorbesc/scriu despre un subiect tabu pentru multe femei, care apare în timpul alăptării: agitația, aversiunea in timpul alăptării.
Multe femei, la un moment dat în alăptare, se confruntă cu sentimente mixte atunci când copilul lor suge. Pe de o parte, simt dorința de respingere; pe de altă parte, au dorința de a continua să alăpteze.
Totul este în regulă, tu ești bine, îți pui bebelușul la piept și începi să simți sentimente ciudate pe care nu le înțelegi, iar creierul tău încearcă să lupte împotriva a ceea ce simți. Nu se pune problema ca tu să nu vrei să alăptezi, dar senzațiile astea pot fi atât de puternice încât îți vine să îți îndepărtezi bebelușul de la piept. E greu să vorbești despre asta pentru că poți să simți milă, rușine, vinovăție. Poate crezi că e ceva ce îți imaginezi sau e vorba de această perioadă postpartum sau de o mie de lucruri. Încerci să găsești o explicație, să o ignori, să o minimizezi, să o ascunzi. Dar e important să vorbim despre ceea ce simțim, ca să înțelegem ce ni se întâmplă și să găsim o soluție.
Este o fază temporară a alăptării care constă într-o serie de sentimente de angoasă și / sau chiar respingere involuntară, care apar brusc la mamă față de bebelușul/copilul său în timpul alăptării. Femeia, mama, se confruntă cu un disconfort emoțional irațional, intens, care se traduce prin nerăbdare pentru a încheia sesiunea de alăptare, enervare și vinovăție; este fiziologic, natural și….. visceral.
Uneori, această stare poate fi însoțită de durere la nivelul mameloanelor, datorită modificărilor hormonale sau a pierderii capacității copiilor mai mari de a suge corect sau pur și simplu sensibilitatea mameloanelor. Dacă agitația este deja un subiect tabu pentru multe mame, de teama de a nu fi judecate, este cu atât mai tabu în cazurile în care această agitație este legată de propria sexualitate.
Există specialiști care spun că motivul care stă la baza apariției acestei agitații s-ar putea datora unei probleme hormonale legate de necesitatea fiziologică de a opri alăptarea, de a trece spre noi etape; o nevoie inconștientă de a accelera creșterea copiilor. Din păcate, însă, majoritatea informatiilor despre acest fenomen se transmit fie prin ceea ce povestesc mămicile, fie în consultațiile private, fie în grupuri de mame, pentru că nu există multe studii cu privire la aceasta.
De obicei, această agitație apare în următoarele ocazii:
* la alăptarea cu copii „mai mari”, după vârsta de doi ani (apare rar la bebeluși);
* când mama este din nou însărcinată și continuă să iși alăpteze copilul mai mare;
* când alăptezi în tandem;
* în timpul ovulației sau a revenirii menstruației după naștere;
* perioade de mare stres și epuizare pentru mamă;
* prin cererea extremă a copilului;
* datorită sensibilității extreme a mameloanelor.
Uneori, aceste sentimente sunt descrise de mamele care experimentează aceste stări ca fiind ceva foarte fizic, un sentiment foarte visceral pe care nu îl pot controla și care le provoacă mult disconfort și chiar vinovăție.
Un studiu publicat în decembrie 2017 în Marea Britanie de cercetătorul Zainab M. Yate, realizat pe un eșantion de 694 de femei, arată că 70% dintre ele au simțit agitație la un moment dat în timpul alăptării.
.70%!!!!!!!! Pentru mine acest 70% înseamnă că trebuie să aducem cât mai multe informații și testimoniale referitoare la această aversiune.
În timp ce aversiunea, agitația, BFA( breastfeeding agitation) în timpul alăptării se poate întâmpla mamelor nou-născuților, acestea sunt mai susceptibile de a fi afectate de o afecțiune numită reflex de ejecție a laptelui disforic (D-MER). Și este foarte important ca acestea să nu fie confundate.
D-MER apare atunci când ejecția laptelui este imediat urmată de o tristețe intensă/depresie sau anxietate. Durează 30 de secunde până la 2 minute, iar apoi mama este bine. Dar nu poate face nimic pentru a controla tristețea. Este o stare legată de sistemul hormonal. Deci nu, D-MER, deși sună cam asemănător, nu este același lucru cu agitația sau aversiunea din timpul alăptării.
Ce poți face dacă treci prin asta?
- Este important să îți identifici emoțiile, să îți recunoști nevoilesă ceri ajutor familiei, precum și să împărtășești experiența ta cu alte mame și/sau consultant în lactație.
- Poate fi ceva tranzitoriu și variabil. Faptul că suferi de această aversiune/ agitație la un moment specific nu implică faptul că o vei simți mereu, pe toată durata alăptării. De fapt, de multe ori este legată de lipsa de somn și stres. Încearcă să te odihnești mai mult. Poate fi și mai rău în perioadele de menstruație și ovulație.
- Încearcă să spațiezi supturile. În cazul copiilor „mai mari”, aceștia în general înțeleg bine anumite direcții și poți negocia cu ei, în timp ce în cazul celor mai mici poți încerca distragerea atenției. Este bine să îl anunți pe cel mic, înainte de a suge, de exemplu, să lase sânul când se termina o melodie, sau când numeri până la 10, ori il poți ruga pe celmic să decshidă mai mare gura atunci când se atașează pentru a reduce disconfortul din timpul suptului.
- Distrage-ți atenția de la ce faci, de la alăptare. Gândește-te la altceva. Citește, uită-te la televizor sau chiar joacă un joc pe telefon. Această distragere te poate ajuta să nu „simți” fizicul. Dacă alăptezi în tandem, poate te ajută să te „concentrezi” doar pe cel mai mic și senzațiile produse atunci când el suge.
- Deficiențe nutriționale și necesitatea analizelor de sânge. Deși calitatea laptelui este întotdeauna perfectă în ciuda malnutriției mamei, aceasta din urmă poate provoca semnale mamei pentru a-și schimba obiceiurile. Cele mai pronunțate deficiențe sunt cele de magneziu, fier, vitamina A, D și cele ale complexului B. Dacă suferi de oboseală, epuizare, ar trebui să faci câteva analize de sânge. Dacă ai nevoie de suplimente ca tratament, nu uita că majoritatea sunt compatibile cu alăptarea.
- Dacă iei decizia de a începe înțărcarea este important să primești sfaturi bune pentru a o face într-un mod respectuos și gradual.
Ca și recomandare din partea mea, pentru a depăși orice moment dificil al maternității, îți sugerez să cauți persoane care au trăit același lucru, atât în cadrul întâlnirilor fizice ale grupurilor locale de sprijin în alăptare, cât și pe site-urile în care se discută subiectul sau există mărturii despre aceste trăiri. Eu cred că este dificil să recomand o formulă valabilă pentru toate femeile – aceasta nu există.
Este foarte important să clarificăm că în niciun caz acest lucru nu este legat de faptul că nu-ți iubești copilul sau de a fi o persoană rea sau o mamă rea. Distincția (și de aceea apar confuzia și vinovăția) este că noi, ca ființe umane raționale, avem capacitatea de a diferenția senzațiile noastre corporale de voința noastră, de ceea ce vrem cu adevărat să facem și, prin urmare, putem alege.
În orice caz, dacă ai suferit sau suferi de agitație, aversiune la alăptare, permite-mi să te felicit pentru alăptare, sper că aceste sfaturi te vor ajuta să îți îmbunătățești situația. Și dacă ai nevoie de sfaturi, ajutor sau îndrumare, atât pentru alăptare cât și pentru a începe înțărcarea respectuoasă a bebelușului, pe pagina mea de facebook poți programa o ședință de consiliere.
