Alaptarea A - Z

Alăptarea în public, încă tabu?

Cand nu ai ce face citești studii și rămâi uimit. Mai ales acum că avem și lege, lege care protejează mamele care alăpteaza. Da, alăptarea are nevoie de legi, are nevoie să fie apărată…….bine sau rău, despre asta scriu data viitoare.

Am dat peste un studiu acum ceva vreme și am rămas ușor surprinsă. Potrivit datelor publicate în cadrul acestui studiu realizat in Spania:

  • 84% dintre mamele spaniole au alăptat măcar o dată în public, sau au încercat căci au fost oprite de privirile urâte,
  • 40% dintre femei se simt inconfortabil văzând o altă femeie care alăptează comparativ cu 19% dintre bărbați,
  • 6 din 10 femei susțin că s-au ascuns în baie pentru a exprima(pompa) lapte,
  • 58% dintre mamele spaniole încetează să alăpteze la 6 luni din motive sociale,
  • 45% dintre mamele spaniole cred că alăptarea le limitează viața socială ,
  • 40% dintre mamele chestionate se simt inconfortabil să alăpteze în public.

Dacă în Spania este așa, în România cum o fi? Mă cam îngrozește un posibil răspuns.

Când le vorbesc viitoarelor mame, fie la cursurile mele de alăptare, fie  la grupul de sprijin în alăptare despre cum este văzută alăptarea în spațiile publice ca un tabu, de multe ori ele cred că exagerez.

Insă, adevărul este că este mult mai frecvent și “mai normal “  în societatea de acum să vezi o mamă dând un biberon în public, decât o mamă care pune copilul la sân.

Laptele matern este cel mai recomandat aliment pentru bebeluș datorită beneficiilor sale nenumărate, atât pentru nou-născut, cât și pentru mamă. Din acest motiv, OMS recomandă alăptarea exclusivă până la vârsta de șase luni a bebelușului,  și complementar solidelor până cel puțin doi ani.

Faptul că fiecare femeie poate decide când, unde și pentru cât timp să-și alăpteze copiii, a devenit o temă susținută de multe femei, ba chiar din ce în ce mai multe vedete prezintă alăptarea ca parte a vieții lor de zi cu zi.

Alăptarea ni se pare așadar minunată, dar să fie în privat … acasă și fără ca noi să o vedem. De ce?

În cultura noastră patriarhală, sânii femeilor au fost reduși la o sursă de plăcere masculină, determinând mamele care alăptează să fie considerate necuviincioase pentru exercitarea dreptului lor de a alăpta.

Sânii nu sunt asociați cu funcția lor fiziologică; sunt văzuți doar ca obiecte ale dorinței sexuale. Așadar, indiferent dacă ai un copil atașat de sân sau nu, oamenii văd un sân gol și îl echivalează cu ceva sexual care îi face să se simtă inconfortabil.

Dar oare acest tabu al alăptării în public, ar putea fi și din cauza “sentimentului de eșec” al femeilor care doreau să aibă succes în alăptare și nu au reușit, sau a celor ce vor să se scuze că nu au dorit? Este și acesta un punct de vedere,nu?

Și alt motiv pentru această percepție, care mie personal mi se pare tare trist, este că această meserie de „a fi mamă” nu este foarte apreciată în societate, parcă prea repede trebuie să-ți recuperezi corpul, viața, munca, ieșirile …


A fost așa dintotdeauna?

Nu, nu cred. Clar nu e manie, nu e modă, nu e trend. Asta se face de o viață întreagă. De atunci. De la începutul timpului… abia în secolul trecut a început să fie considerat ceva ce ar trebui ascuns, și totuși încă se face – din fericire.

Dintotdeauna a existat un motiv practic pentru a alăpta în spațiul public, bebelușii nu știu de programe, de orare. Alăptarea înainte de toate nu este o chestiune de stil de viață, ci de sănătate atât personală cât și publică și, prin urmare, protejarea acestui drept este datoria tuturor. Așadar, atunci când vedeți o mamă alăptând timid sau nu, într-un colț sau nu, zâmbiți-i.

Si poate curând facem din datoria tuturor și recunoașterea meseriei de consultant în lactație, ce ziceți?

1 comentariu

  1. […] Când vorbim în România anului 2021 despre alăptare văzută ca o chestiune de sănătate publică, nici nu este nevoie să ne uităm la statistici pentru a înțelege cât de departe suntem de recunoașterea generalizată a acestui adevăr, căci putem vedea asta chiar și numai consolându-ne prietena care tocmai a fost lăsată în maternitate cu sânii plesnind de lapte, în timp ce bebelușul doarme după un biberon generos cu lapte praf, simțindu-ne obrajii cum ard de furie când medicul sau farmacistul ne jignește după ce află că alăptăm copilul mai mare de un an sau când primim priviri și comentarii pentru că ținem la sân un copil mai mic/mai mare într-un spațiu public. […]

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *