Alăptarea-i doar o modă. Foarte des am auzit această remarcă.
Toți spun că sunt în favoarea alăptării, dar de îndată ce au în față o mamă care își alăptează copilul nu pot să nu-și exprime părerile. Și de multe ori se pare că nu respectă acea mamă și acel copil și bineînțeles că nu pare că susțin alăptarea.
Practica alăptării este la fel de veche precum…ei bine, omenirea! Puține funcții ar putea fi considerate mai naturale ca alăptarea.
A funcționat atât de bine încât, până în istoria recentă, literalmente fiecare copil din istoria omenirii a fost alăptat (deși uneori de o wet nurse, adică de altă femeie). Aceste wet nurse au fost necesare de-a lungul istoriei umane atunci când mama nu putea alăpta, adesea din cauza decesului în timpul nașterii sau a unei afecțiuni. În unele cazuri, femeile sănătoase nu puteau produce lapte suficient.
Dar din anii 1880 până în anii 1950, alăptarea a trecut print-un declin dramatic, iar până în anii 1950 alăptarea era considerată ceva pe care doar o femeie needucată sau săracă l-ar face.
În 1865, formula Liebig, un amestec de lapte animal, grâu, făină de malț și bicarbonat de sodiu a devenit disponibil. A fost promovat ca fiind hrana ideală pentru bebelusi; nu este este ironic că se numea LieBig? În cele din urmă, formulele bazate pe laptele evaporat al lui Borden au devenit și ele disponibile, făcând formula o marfă mai ușor disponibilă și mai ușor de stocat.
Din cauza marketingului, la un moment dat, s-a încorporat în societate ideea că laptele praf și suzetele erau mai bune pentru copii decât laptele matern și, implicit, sânul.
Pur și simplu, era mai fain să ai bani de lapte praf, și astfel să alăptezi a devenit cel mai puțin la modă lucru pe care îl pot face femeile.
Dar e acum un trend?
Nicidecum! Pur și simplu am ajuns să urâm modul în care alăptarea este transformată într-o boală. La fel ca și nașterea, intens medicalizată: prea multe cezariene, prea multe epiziotomii, prea multe intervenții. Așa cum femeile vor ca nașterea să revină la ceva mai simplu, cu intervenții folosite doar atunci când este necesar, așa ne răzvrătim împotriva afirmației că am depășit timpurile în care sânii unei femei erau pentru a-și hrăni bebelușii.
Alăptarea se întoarce acum și devine o ”modă”, de parcă sănătatea copiilor noștri ține de modă.
Fără alăptare, ființa umană nu ar exista! Este necesar să începem cu această evidență pentru a înțelege că alăptarea este ceva la fel de normal ca mersul pe jos și că, prin urmare, nu avem nevoie de dovezi care să-i justifice beneficiile înainte de a-l promova sau, mai ales, de a-l proteja de interferențe periculoase.
Literalmente, fiecare copil din istoria omenirii a fost alăptat, așa cum am spus și mai sus.
Trebuie să vedem alăptarea ca pe ceva la fel de normal și natural precum maternitatea, nu ar trebui să fie un produs al modei: să o faci sau nu? Ideea acestor rânduri este de a sublinia că, din moment ce suntem oameni, alăptarea este indivizibil legată de dezvoltarea noastră ca specie.
Alăptarea este un drept al copiilor; alăptarea, ar trebui să fie și un drept al mamei, deoarece îi ajută mult pe amândoi, în special pe cei dintâi, să nu se îmbolnăvească. Cu toate acestea, mai mult decât un drept, uneori pare o obligație, dacă nu o modă.
Datorită alăptării, milioane de copii au fost salvați și continuă să trăiască în lume, în special în țările în curs de dezvoltare, unde diareea, infecțiile și malnutriția formează o triadă mortală devastatoare. În aceste țări și, de asemenea, în țările dezvoltate, alăptarea nu este un moft, este un drept al copiilor, este un vaccin, cel mai eficient; nu presupune costuri, și este accesibilă tuturor copiilor din lume.
Alăptarea NU este un moft, este forma de hrănire pe care natura a planificat-o pentru specia noastră, prin urmare este cea care ne asigură dezvoltarea optimă, nu numai fizică, ci și psihologică și emoțională; alăptarea nu este doar hrană!
Alăptarea este o problemă de sănătate prioritară: nu ține doar de sănătatea copilului, deoarece afectează și mama, iar efectele, benefiicile alăptării sunt, de asemenea, pe termen lung.
Alăptarea este modalitatea „normală” de a ne hrăni copiii. Orice altceva „e la modă”.
