Alaptarea A - Z Parenting

Alăptarea după vârsta de 1 an

Fie că vorbim de alăptare după vârsta de 1 an, 2 ani, 3 ani, 4 ani vorbim despre beneficii. Punct.

Alăptarea este la fel de veche ca umanitatea însăși.

 Astăzi știm aproape toate beneficiile pe care laptele matern le are, datorită sutelor de cercetări și articolelor care vorbesc despre asta. Știm că are multiple proprietăți și avantaje atât pentru copil, cât și pentru mamă. Componentele sale fac ca laptele matern să fie cel mai bun aliment pentru nou-născut, dar despre asta s-a tot discutat.

Alăptarea copiilor a fost o problemă recurentă și fiecare epocă și cultură a avut proprii factori de condiționare. Codul lui Hammurabi conținea reglementări privind practica alăptării, la fel cum în secolul al XVIII-lea hrănirea era asigurată de așa zisele wet nurses (doici), deoarece mamele din acea vreme doreau să-și mențină frumusețea (Delgado, Arroyo și colab., 2006). Dar nu despre estetică scriu astăzi.

Studiile raportează că motivele prezentate de mame pentru încetarea alăptării includ: percepția că producția de lapte a fost insuficientă; lipsa cunoștințelor despre valoarea nutrițională a laptelui uman pentru copil; prezența unui disconfort datorat ragadelor mamare.  Aceleași studii menționează că scăderea și abandonul alăptării sunt asociate cu lipsa de sprijin pentru mama care alăptează

Aceste fenomene evidențiază necesitatea de a oferi mamelor informații în timp util, ideal încă din timpul sarcinii despre beneficiile alăptării, atât pentru copil, mamă,  cât și pentru familia acestora. (Vandale-Toney, Rivera și colab., 1997)

Deși alăptarea este o funcție fiziologică pe care mamele o îndeplinesc, tatăl poate (și ar trebui) să joace un rol participativ. Mama este cea care are puterea de a crea mâncarea perfectă pentru bebeluș, dar asta nu înseamnă că ea este singura care poate participa la creșterea copilului.

În creșterea bebelușului, mama trebuie să facă doar un singur lucru: să alăpteze. Doar asta. Toate celelalte (sarcini legate de îngrijirea bebelușului, a casei, a mamei, a fraților etc.) pot fi făcute de tată sau de ceilalți membri ai familiei. Simplu ca buna ziua.

Preluarea sarcinilor casnice, petrecerea timpului cu copiii mai mari dacă există, sprijinirea alăptării, precum și sprijinirea și susținerea postpartum emoțională a mamei.  Și, evident, este important ca soțul să nu devină „alt bebeluș.”

Da, o să îmi spuneți ca tata nu are sâni, că lucrează…… și poate că este mai dificil pentru el să fie empatic cu plânsul bebelușului însă dacă are 2 ore libere pe zi cu siguranță are o voce pentru a dedica cuvinte dulci, blânde mamei și copilului, are mâini să-i mângâie și să-i țină și să îi îmbrățișeze. Și așa câștigă toată familia: atât copilul care învață să-l perceapă ca pe ceea ce este, tată, cât și tatăl care își creează o legătură puternică afectivă cu micuțul. În plus, dacă mamele au sprijin emoțional, le este mult mai ușor să facă față posibilelor dificultăți care pot apărea, deoarece se vor simți mult mai încrezătoarei și mai puternice.

Așadar, dragă tată, nu îi spune soției tale că insistă prea mult cu alăptarea, sau că e prea mare copilul ca să mai sugă, sau că nu stă copilul cu tine pentru că ea alăptează. Nu e așa, dacă  tatăl  participă activ la creșterea copilului încă de la primul pampers, acest lucru nu se va întâmpla.

Este urgent ca societatea să înțeleagă și să își asume un rol în protejarea și promovarea alăptării. În același mod în care se fac campanii pro vaccinare, campanii împotriva tutunului sau drogurilor, la fel ar trebui făcut și cu alăptarea. Alăptarea este o investiție în sănătate și bunăstare, atât pe termen scurt, cât și pe termen lung, și este datoria tuturor să o protejeze. Chiar dacă alăptarea  nu are numai  scopuri nutriționale, ci și emoționale, ideea că laptele își pierde valoarea nutritivă este un subiect care a fost deja respins de multe studii științifice.

Este esențial ca părinții să își asume responsabilitatea comună în creșterea copiilor, începând cu alăptarea, în care pot fi implicați facilitând-o, astfel încât atât bebelușul, cât și mama să se poată bucura de ea fără grabă și fără teamă atât timp cât doresc.

Cum putem, ca societate, să avem un rol de sprijin? În primul rând, să nu judecăm sau să interpretăm actul alăptării ca fiind obscen. Să încetăm sa ne dăm cu părerea despre valoarea nutrițională a laptelui matern făra ca măcar să fi citit un studiu despre asta.  Mama are dreptul să-și alăpteze copilul cât dorește, fără teama de a fi judecată sau mustrată pentru asta (așa cum, din păcate, uneori se întâmplă încă). Nu există o limită superioară stabilită pentru încheierea lactației!

1 comentariu

  1. […] simțindu-ne obrajii cum ard de furie când medicul sau farmacistul ne jignește după ce află că alăptăm copilul mai mare de un an sau când primim priviri și comentarii pentru că ținem la sân un copil mai mic/mai mare […]

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *